Adevăratul Dracula a fost într-adevăr foarte înspăimântător

      Potrivit „Die Welt“, cu ocazia premierei filmului „Dracula Untold“ este prezentat modelul istoric după care a fost conceput celebrul vampir. 

Imaginea domnitorului Vlad Ţepeş oferită de către istorici nu este aproape deloc diferită de

cea a lui Dracula.

Germanii se întreabă dacă Ţepeş a fost un domnitor viteaz sau un tiran criminal? Vlad Ţepeş a fost domnitorul Valahiei în secolul al XV-lea. Bram Stoker este scriitorul care l-a transformat în vampirul Dracula, un vampir care ia diferite înfăţişări în cultura populară.

Cuvântul « untold » din titlu poate însemna ceva de nedescris sau o variantă a istoriei care nu a mai fost povestită niciodată până acum. Din momentul când scriitorul irlandez Bram Stoker (1847-1912) l-a ridicat pe Dracula la rangul de „tată al tuturor vampirilor“, acesta este un personaj care întruchipează răul de nedescris. În acelaşi timp, această imagine a ocolit întotdeauna adevărul istoric.

La premiera filmului „Dracula Untold“, cercetători de la universitatea Gießen s-au adunat pentru a discuta despre dualitatea Vlad Dracula – tiranul sau tribunul poporului. Figura istorică după care s-a inspirat Bram Stoker este Vlad Ţepeş (1431-1477), domnitorul Valahiei şi în acelaşi timp un erou naţional român. Cei de la « Die Welt » se întreabă dacă acesta a fost într-adevăr atât de înspăimântător încât a fost sursă de inspiraţie pentru celebrul vampir însetat de sânge, Dracula sau a fost o victimă a unei campanii de discreditare.

Potrivit germanilor de la „Die Welt“, acţiunea filmului este destul de asemănătoare cu povestea reală. Vlad Ţepeş trebuie să se apere de armata sultanului otoman Mehmed al II-lea, care după cucerirea Imperiului Bizantin a pornit la drum pentru a cuceri şi restul Peninsului Balcanice. Pentru a-şi proteja familia şi poporul, Ţepeş îşi vinde sufletul pentru a îi teroriza pe cei vii din postura de nemuritor, mai ales dacă este vorba de turci. Această imagine stârnit multă spaimă în timpul vieţii sale. Izvoarele istorice îl descriu pe Ţepeş drept un bărbat destul de înspăimântător. Potrivit unui manifest, Vlad alegea un ţigan dintr-o şatră pe care îl gătea şi îi obliga pe ceilalţi să îl mănânce. Mamele trebuiau să îşi gătească copiii, iar bărbaţii sânii soţiilor.

Potrivit germanilor de la „Die Welt“, astfel, Vlad şi-a primit supranumele de Ţepeş. Aceştia amintesc de faptul că acesta a tras în ţeapă zeci de mii de inamici.

Cu toate acestea, răutatea lui Ţepeş nu era unică în ţările româneşti. Istoricul Stefan Rohdewald de la universitatea din Gießen specializat în istoria Est-Europeană declară că Ştefan cel Mare, domnitorul învecinatei Moldova, contemporan cu Ţepeş a fost canonizat cu toate că nu era deloc mai puţin brutal decât Vlad Ţepeş. Acesta spune că faima rea a rămas doar la Vlad Ţepeş.

Vlad al III-lea a fost fiul domnitorului Vlad al II-lea care a primit supranumele de Dracul (Dragonul). Acest supranume se referă la Ordinul Dragonului creat de către acesta şi de către regele ungar Sigismund în anul 1408 prin care se avea în vedere protejarea de către musulmani.

Dracula a crescut ca şi ostatic la curtea sultanului. Acesta a purtat lupte crâncene cu fraţii săi pentru a ajunge pe tron dând dovadă de o brutalitate ieşită din comun. La asta s-a adăugat şi practica trasului în ţeapă aplicată otomanilor.

La fel cum două generaţii mai târziu, ţarul rus Ivan al IV-lea era cunoscut printre supuşii săi drept „Cel dur“, la fel şi Vlad Ţepeş a fost puternic calomniat de către duşmanii săi, printre care şi locuitorii din oraşele germane şi maghiare din Transilvania. Aceştia au spus că a cauzat mai multă durere decât Irod, Diocleţian, Nero şi alţi păgâni.

Pentru a-l discredita şi mai mult au apărut nenumărate poveşti înspăimântătoare despre el. Vlad Ţepeş a făcut tot posibilul pentru a-şi întări imagine de combatant înspăimântător al turcilor.

Atunci când sultanul Mehmed al II-lea după cucerirea Constantinopolului din 1453 i-a oferit domnitorului o mostră de devotament, acesta a poruncit ca trimişilor sultanului să li se bată turbanele în cuie în capete deoarece au refuzat să şi le dea jos. Campania de răzbunare a otomanilor care a urmat a fost combătută prin strategia de a da foc la pământuri. Culturile au fost distruse, fântânile au fost otrăvite, iar turcii care i-au căzut în mână au fost traşi în ţeapă.

Desigur că pentru istoricul Nicolae Iorga (1871-1940), toate poveştile despre Vlad Ţepeş i s-au părut mult prea exagerate. Iorga a atestat faptul că Ţepeş avea o plăcere perversă de a face lucruri înpăimântătoare, însă dispunea în acelaşi timp şi de un curaj extraordinar şi era şi un bun strateg militar.

Turcii au fost nevoiţi să se retragă fără a înregistra vreun succes în faţa lui Ţepeş, însă nobilii din ţara ruinată s-au răsculat, iar acesta a fugit în Ungaria unde a ajuns la închisoarea regelui Matei Corvin. Vlad s-a mai întors pe tronul Valahiei preţ de câteva luni, însă o nouă revoltă i-a adus moartea.

Se spune că capul său a fost conservat în miere şi trimis sultanului. Acesta a fost expus apoi supuşilor într-o ţeapă.