Umberto Eco a murit vineri, 19 februarie, ucis de cancer.
S-a stins în locuinţa sa din Milano.
Eco s-a născut la 5 ianuarie 1932 în oraşul Alessandria din
regiunea italiană Piemont, în mijlocul triunghiului dintre Genova, Milano şi Torino. De când era mic, el şi mama sa, Giovanna, s-au mutat într-un sătuc piemontez în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Numele lui este un acronim de la ex caelis oblates, care în latină se traduce un dar din cer, nume care i-a fost dat bunicului său de un funcţionar din oraş. A obţinut doctoratul în Filosofie la Universitatea din Torino cu “Problema estetică la Sfântul Toma d'Aquino”, în 1956, iar interesul său faţă de filosofia tomistă şi cultura medievală este prezentă mai mult sau mai puţin în toată opera sa, apărând într-o manieră explicită în romanul “Numele trandafirului” (1980). A publicat primul roman în 1963, numit “Jurnal minim”. Însă abia în 1980 a cunoscut faima cu “Numele trandafirului”, care a obţinut mai multe premii şi a fost ecranizat. Un alt roman cunoscut al său a fost “Pendulul lui Foucault” din 1988. Eco a mai scris numeroase lucrări de semiotică, estetică medievală, lingvistică şi filosofie, dar şi alte romane: “Insula din ziua de ieri”, “Baudolino”, “Misterioasa flacără a reginei Loana”, “Cimitirul din Praga”. Ultima carte publicată în 2015 de autorul postmodern s-a numit “Numărul zero”. Înmormântarea lui Umberto Eco, “iubitor de whisky, calambururi şi Evul Mediu”, este programată pentru mâine, la ora 15.00 (Ora Italiei), la Cortile della Rocchetta, Castello Sforzesco. Va fi o ceremonie laică pentru un laic care a proclamat totuşi dreptul bisericii de a interveni public în societate şi a recunoscut că “Iisus Hristos e un miracol chiar şi pentru un laic ca el”.(Odette Popescu)
S-a stins în locuinţa sa din Milano.
regiunea italiană Piemont, în mijlocul triunghiului dintre Genova, Milano şi Torino. De când era mic, el şi mama sa, Giovanna, s-au mutat într-un sătuc piemontez în timpul celui de Al Doilea Război Mondial. Numele lui este un acronim de la ex caelis oblates, care în latină se traduce un dar din cer, nume care i-a fost dat bunicului său de un funcţionar din oraş. A obţinut doctoratul în Filosofie la Universitatea din Torino cu “Problema estetică la Sfântul Toma d'Aquino”, în 1956, iar interesul său faţă de filosofia tomistă şi cultura medievală este prezentă mai mult sau mai puţin în toată opera sa, apărând într-o manieră explicită în romanul “Numele trandafirului” (1980). A publicat primul roman în 1963, numit “Jurnal minim”. Însă abia în 1980 a cunoscut faima cu “Numele trandafirului”, care a obţinut mai multe premii şi a fost ecranizat. Un alt roman cunoscut al său a fost “Pendulul lui Foucault” din 1988. Eco a mai scris numeroase lucrări de semiotică, estetică medievală, lingvistică şi filosofie, dar şi alte romane: “Insula din ziua de ieri”, “Baudolino”, “Misterioasa flacără a reginei Loana”, “Cimitirul din Praga”. Ultima carte publicată în 2015 de autorul postmodern s-a numit “Numărul zero”. Înmormântarea lui Umberto Eco, “iubitor de whisky, calambururi şi Evul Mediu”, este programată pentru mâine, la ora 15.00 (Ora Italiei), la Cortile della Rocchetta, Castello Sforzesco. Va fi o ceremonie laică pentru un laic care a proclamat totuşi dreptul bisericii de a interveni public în societate şi a recunoscut că “Iisus Hristos e un miracol chiar şi pentru un laic ca el”.(Odette Popescu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment