Cavalerii templieri trăiau de două ori
mai mult decât contemporanii lor.
Ordinul Templului era un ordin religios provenit din
cavaleria creștină a Evului Mediu, ai cărui membri se numeau
templieri. Ordinul a fost creat cu ocazia conciliului de la Troyes,
inițiat la 13 ianuarie 1129 pornind de la o miliție numită
Cavalerii săraci ai lui Hristos și ai Templului lui Solomon. Aveau
ca sarcină, în secolele XII și XIII, a însoți și proteja
pelerinii care mergeau la Ierusalim în contextul războiului sfânt
și al Cruciadelor. Au participat activ la bătăliile ce au avut loc
în timpul Cruciadelor și al Reconquistei iberice. Pentru a duce la
îndeplinire misiunile și mai ales pentru a-și asigura finanțarea,
Ordinul a creat în toată Europa Occidentală o rețea de mânăstiri.
Activitatea susținută a făcut să fie interlocutorul financiar
privilegiat al puterilor epocii, ajungând chiar să efectueze
tranzacții în scop lucrativ cu unii regi sau să păstreze comorile
regale. După pierderea definitivă a Țării Sfinte, după 1291,
Ordinul a fost victima luptei dintre papalitate și regele Franței,
Filip cel Frumos. A fost dizolvat de papa Clement al V-lea la 13
martie 1312 în urma unui proces de erezie. Sfârșitul tragic al
Ordinului a dus la numeroase speculații și legende puse pe seama
acestuia. Dar să vedem care era secretul pentru care membrii săi
trăiau așa de mult. Este vorba de alimentație. Potrivit unui
studiu realizat de 4 medici de renume pe baza unor documente vechi,
extraordinara longevitate a soldaților călugări se datora
regulilor lor igienice și alimentare codificate de Bernardo di
Chiaravalle: puțină carne și multe legume, pește, brânză, ulei
de măsline și fructe proaspete. Datorită acestui regim alimentar,
trăiau cu 40 de ani mai mult decât contemporanii lor. Cei din
clasa bogaților aveau o mică speranță de viață. Consumau din
beșug carne și sufereau de obezitate și diabet tip 2. Templierii
mâncau carne puțină, decât de două ori pe săptămână, și
multe legume. Consumau foarte des pește și în apa pe care o beau
puneau suc de portocale în scop antibacterian. În vin, care era
mult raționalizat, adăugau pulpă de aloe, plantă cu acțiune
antiseptică și fungicidă foarte utilă în țările cu climă
caldă deșertică. Templirii consumau și fructe de mare în loc de
carne, beneficiind de efectele pozitive ale acizilor grași omega-3
și de efectul antioxidant și antidepresiv al moluștelor.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment