Misterele sărbătorii de Florii - The Mysteries of Palm Sunday

(Română) Floriile se sărbătoreresc în ultima duminică înainte de Paşte. Sărbătoarea aminteşte un eveniment menţionat de toate cele patru evanghelii (Marcu 11:1–11, Matei 21:1–11, Luca 19:28–44, Ioan 12:12–19): intrarea triumfală a lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea patimilor, când a fost aclamat de mulţimea care purta în mâini ramuri de finic (curmal) şi îşi depunea veşimintele în calea sa. Deşi şi-a făcut apariţa umil, călare pe măgar, lumea a simţit pe deplin puterea sa divină. Floriile sunt denumite, de asemenea, Duminica Patimilor sau Duminica Floriilor a Patimilor Domnului. Începând din secolul IX, biserica creştină împlineşte ritualul de binecuvântare a ramurilor şi procesiunea credincioşilor în amintirea intrării triumfale a lui Iisus în Ierusalim, ca Mesia, pe care evreii îl aşteptau. Ramuri verzi se puneau pe morminte, la crucifixuri şi la icoane în case. În Biserica Ortodoxă, Duminica Floriilor este începutul Săptămânii Mari sau a Săptămânii Patimilor. La greci, culoarea festivă a sărbătorii este auriul, iar la slavi verde. La românii, bulgari şi ruşii ortodocşi, polonezi, austrieci şi bavarezii catolici, se foloseşte salcie în loc de frunze de palmier, deoarce curmalii nu cresc pe meleagurile lor. În sudul Europei se utilizează frunze de palmier. În Suedia, după ce regele Gustav Vasa a introdus protestantismul, în 1529, ceremonia ramurilor se face cu crenguţe de salcie sau mesteacăn, ce slujesc la împodobirea bisericilor. În Belgia, Olanda, Danemarca se foloseşte cimişirul, ca şi în cea mai mare parte a Franţei, unde finicul mai este înlocuit şi cu ramuri de laur sau de măslin. În mare parte din Germania, cimişirul se amestecă adesea cu Katzenpfötchen (o plantă numită Antennaria), În Italia, se folosesc ramuri de palmier şi de măslin, în Turcia şi Orientul Mijlociu, procesiunile se fac cu ramuri de măslin, în Norvegia cu ramuri de conifere în special de tuia, iar în Vietnam cu ramuri de cocotier. Ramurile sunt binecuvântate şi oferite credincioşilor după slujba de la biserică, fiind păstrate la icoane şi în colţurile de rugăciune. În Rusia, se obişnuiau odinioară procesiuni ale „mersului pe măgar”, cele mai importante aveau loc în Novgorod şi, din 1558 până în 1693, în Moscova. Patriarhul moscovit călărea „măgarul”, care era de fapt un cal acoperit în veşminte albe, iar ţarul făcea procesiunea umil pe jos. Petru I, în secolul XVII, a pus capăt acestui obicei, ce a fost recreat ocazional în secolul XXI. În Hoegaarden, Belgia, Frăţia celor 12 apostoli poartă Crucea lui Hristos prin oraş. În România şi Bulgaria, cei care poartă nume de flori îşi serbează ziua onomastică. În Finlanda, copiii se deghizează în vrăjitoare de Paşti şi se duc din uşă în uşă să ceară monede şi bomboane. În Elche, Spania, procesiunea de Florii are o importanţă specială, tradiţia datând de la sfârşitul secolului al XIV-lea. Sute de persoane confecţionează ramuri artizanale sofisticate pentru a forma un ansamblu magnific. Este singurul loc de pe pământ unde se fac ceremonii grandioase în această zi. Se fac şi concursuri de ramuri de palmier, operele câştigătoare fiind expuse în sălile de sărbătoare ale primăriei. Multe oraşe şi sate poloneze organizează de asemenea competiţii de ramuri artificiale, cea mai înaltă ajungând în 2008 la înălţimea de 33,39 metri. În Filipine, se repune în scenă intrarea triumfală a lui Iisus. O statuie a lui Iisus pe măgar (sau un preot pe cal) este întâmpinată cu ramuri de palmier, iar copiii îmbrăcaţi precum îngerii cântă „Osana” (în ebraică, „Salvează-ne, te rugăm!”) şi îi aştern flori în cale.

.