Miracolele de la Lourdes sunt adevărate Cercetătorii se reunesc într-un colocviu pentru a dezlega misterul

 (Română) Ştiinţa are mereu obsesia de a explica miracolele de la Dumnezeu. De aceea, cercetătorii au ajuns la concluzia că, într-adevăr, apa şi poziţionarea geografică de la Lourdes, localitatea în care Sfânta Fecioara Marfia i-a apărut unei fete numite Bernadette, contribuie cu adevărat la vindecarea oamenilor. Cercetătorii ştiinţifici se reunesc într-un colocviu la care va participa şi laureatul premiului Nobel, Luc Montagnier. „Eu nu pot să explic miracolele”, a declarat reumatologul american Esther Sternberg, participant şi el, adăugând că un loc sfânt creează emoţii care au „fără îndoială un rol în vindecarea bolnavilor”. Profesorul Montagnier a reamintit că bolile neurovegetative, cancerul sau alte maladii provoacă în corpul uman unde electromagnetice asupra cărora au influenţe vindecătoare credinţa şi rugăciunea. Profesorul Sternberg spune că, dacă stresul poate provoca o boală, faptul de a te afla într-un spaţiu sacru, precum Lourdes, poate avea un efect asupra emoţiilor şi, deci, asupra creierului. „Se produce în creier o schimbare care permite corpului şi sistemului imunitar să producă vindecarea”, a subliniat acesta. Biserica nu recunoaşte decât cu greu vindecările miraculoase. La Lourdes s-au înregistrat peste 7.000 de cazuri de vindecări inexplicabile, din 1884, dar numai circa 65 au fost recunoscute oficial. Aici vin circa 6 milioane de pelerini pe an din toată lumea, dintre care 60.000 de bolnavi şi invalizi. Este al treilea loc de pelerinaj catolic după Vatican şi Biserica Notre Dame de Guadalupe din Mexic. În 1858, Bernadette Soubirous a spus că o „Doamnă Albă”, întruchiparea Fecioarei Maria, i-a apărut în mai multe rânduri în micuţa grotă Massabielle. Mulţi locuitori vin să se reculeagă aici, dar numai Bernadette o vede pe Fecioară. Din cauza marelui de aflux de curioşi, accesul la grotă e oprit temporar. Bariera de lemn este retrasă în octombrie 1858, la presiunea maselor şi intervenţia împărătesei Eugenia, soţia lui Napoleon al III-lea. În 1858, apariţiile au fost recunoscute oficial de M^gr Laurence, episcop de Tarbes.