Chihlimbarul sau ambra nu este o piatră preţioasă, aşa cum se crede, ci un material organic solid. Este o răşină exsudată de arbori pentru a se proteja de invazii de insecte şi de boli. După ce se întăreşte, ambra este conservată de-a lungul anilor. În trecut, celţii au folosit mult ambra, începând din secolul VI î.Hr. Piese de artă celtică ne-au rămas ca moştenire prin anglo-saxoni. Deoarece conservă animale şi vegetale în interiorul său, chihlimbarul a fost asociat cu tinereţea eternă.
Femeile din Roma antică păstrau bucăţele de chihlimbar în mână, iar egiptenii le puneau în morminte.
Anticii, cum ar fi Pliniu cel bătrân, Aristotel sau Ovidiu, spuneau că ambra ar fi o răşină vegetală secretată de plopi sau arini. Potrivit poetului Ovidiu, când Heliadele, fiicele lui Helios, au fost metamorfozate în plopi şi arini, au continuat să plângă moartea fratelui lor, Phaeton. Slavii au asociat ambra cu lacrimile pietrificate ale zeilor. Aceasta servea ca talisman de protecţie în special împotriva răpirii copiilor. Simboliza de asemenea legătura eternă de căsătorie. În vechime, grecii şi chinezi au descoperit că, frecând ambra galbenă (pe care grecii o numeau elektron), atrăgea alte obiecte şi producea scântei uneori. Deci ambra, în greacă elektron,este la originea cuvântului electricitate. Puţină lume ştie că ambra a fost o monedă de schimb în Roma antică. Tradiţia spune că ar avea puterea să aducă fericire, să dea forţă şi curaj.
Camera de chihlimbar reconstituită |
Muzeul Chihlimbarului de la Colţi |
mătănii de chihlimbar albastru |
pandantiv din ambră albastră |
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment