Domnia lui Suleyman (Soliman) Magnificul, între 1520-1565, a fost epoca de
aur a Imperiului Otoman.
Numele Suleyman este forma tucească a numelui arab
Sulayman şi totodată echivalentul numelui ebraic Solomon.Cuceririle acestuia- Ungaria, Irakul de azi şi nordul Africii – au adus Imperiul Otoman la zenitul său. El a modernizat sistemul legal şi fiscal, fiind supranumit „Dătătorul de legi”. A sprijinit marile construcţii ale arhitectului său, Sinan. Sub Suleyman, Imperiul Otoman a fost mai mare decât orice stat din Europa şi a trăit cea mai strălucitoare perioadă sub aspectul cuceririlor. Devenise puterea supremă în concertul politicii internaţionale, în glumă fiind spus, un fel de SUA de astăzi. Marea putere a lui Suleyman I a fost recunoscută de europeni, ei fiiind cei care l-au supranumit Il Magnifico (Magnificul). Padişahul otoman a avut cea mai mare influenţă asupra istoriei în epoca în care a trăit. Ca rezultat al acestei influenţe covârşitoare, Africa de nord nu a devenit creştină, iar Reforma lui Martin Luther a avut izbândă, ajungându-se la desprinderea protestanţilor de catolici (schismă în sânul bisericii creştine). Chiar în timpul confruntării lui Luther cu elveţianul Urlich Zwingli, la Colocviul de la Marburg, din 1529, Suleyman Magnificul asedia Viena cu o puternică armată. Luther a susţinut că turcii trebuie lăsaţi să trăiască în religia lor, tot aşa cum trăieşte şi Papalitatea într-un fals creştinism, opunându-se interzicerii publicării Coranului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment