Cum vor grecii să iasă din criză?

Noul guvern elen doreşte mai mulţi bani de la popor. 

Foto: M. Avram

Cu toate acestea, cei care încasează impozite nu ar avea prea mult de luat. Asta deoarece

bogaţii şi-au salvat de mult averile mutându-le în străinătate.

Fiii milionarilor greci la fel ca şi superbogaţii din întreaga lume şi-au ales Londra drept reşedinţă principală sau secundară. Impozitele atractive şi renumele de loc de refugiu sigur pentru averile oamenilor înstăriţi i-au atras. Circa 40 000 de greci au ajuns între timp în capitala britanică, potrivit ambasadei Greciei din Londra.

Bogaţii Greciei au întors spatele ţării lor în timp ce aceasta se află pe marginea prăpastiei din punct de vedere financiar. După cinci ani de criză economică, persoanele înstărite din Grecia şi-au pierdut încrederea în băncile şi guvernele schimbătoare din ţara lor. Averile strânse de greci ar fi putut să ajute la astuparea găurilor din tezaurul public falimentar al statului.

Cu toate acestea, în loc să plătească impozitele, superbogaţii Greciei şi-au mutat capitalul în afara ţării. Noul guvern radical de stânga şi-a propus să-i vâneze pe evazionişti şi ar putea să merite, potrivit experţilor. Fostul agent fiscal Nikos Lekkas estimează că statul pierde anual bani din impozite în valoare de 15 la sută din bugetul statului. Costas Bakouris de la organizaţia Transparency International (TI) vorbeşte chiar de o valoare cuprinsă între 25 şi 30 la sută.

Nu doar bogaţii sunt cei care fac evaziune fiscală. O astfel de mentalitate este destul de răspândită chiar şi printre cetăţenii de rând. Spre deosebire de bogaţi, însă, aceştia au fost puternic afectaţi de criza economică din ultimii cinci ani. Clasa de mijloc plăteşte în prezent de şapte ori mai mult decât în 2009 pentru taxe şi impozite, declară Aristides Hatzis de la Universitatea din Atena. Acest lucru se reflectă în nivelul lor de trai. Veniturile au scăzut în medie cu 30 la sută.

Clasa de mijloc suferă ca urmare a măsurilor de austeritate impuse de către FMI. De aceea, guvernul a promis o scădere a impozitelor pentru această clasă.

Cu toate acestea, cei de la publicaţia germană « Die Welt » se întreabă de unde va face rost de bani Syriza pentru a resptecta promisunile din campania electorală, precum independenţa financiară.

„Ar fi o binecuvântare pentru bugetul nostru de stat atunci când cei independenţi precum medicii şi meseriaşii îşi vor plăti impozitele corect“, afirmă Costas Bakouris de la agenţia Transparency International. Până acum majoritatea lucra fără chitanţă şi pe bani gheaţă.

Potrivit „Die Welt“, va dura ceva timp până când autorităţile vor acţiona mai cosecvent împotriva acestei forme de evaziune fiscală şi va necesita o schimbare a mentalităţii colective.

Pentru a obţine rezultate rapide, guvernul radical de stânga la la Atena a început să-i vâneze pe superbogaţii Greciei.

Lista celor care fug de plata impozitelor

Timp îndelungat, Elveţia a fost un loc preferat de grecii înstăriţi. În anul 2010 ministrul de finanţe de atunci, Christine Lagarde, a înmânat autorităţilor de la Atena o listă a 2000 de clienţi greci ai băncii britanice HSBC-Bank din Elveţia. Analizarea datelor acestei liste a fost destul de complicată deoarece lista a dispărut în mod misterios şi a reapărut brusc cu nişte modificări ciudate. Astfel, nu au mai putut fi urmăriţi pe cale judiciară persoanele de pe listă. Cu toate acestea, lista a avut totuşi un efect. De atunci bogaţii Greciei au început să evite să-şi bage banii în băncile din Elveţia. Elveţia a fost o oază preferată de evazionişti, însă băncile au dat faliment ca urmare a crizei economice mondiale. Cei care aveau mai mult de 100 000 de euro în cont au pierdut mulţi bani.

A rămas Londra. Încă din anii 80 s-au mutat acolo familiile înstărite greceşti. Potrivit « Die Welt », ele investesc în yahturi, dar şi în imobile.

Londra este un oraş avantajos pentru superbogaţi, deoarece cei care locuiesc în Marea Britanie, ca şi străini, şi nu doresc să plătească impozit pentru averile şi bunurile din străinătate, trebuie să plătească o taxă numită "remittance charge" cuprinsă între 40 000 şi 66 700 de euro.