În epoca vikingilor aproximativ între anii 793 și 1066, bărbați liberi și femeile libere puteau deține femei sclave care erau scandinave dependente și sclave luate din țările europene.
Este în continuare subiect de discuție dacă vikingii erau luptători barbari extrem de iscusiți sau
negustori sofisticați.
Totuși, descoperirile dovedesc că au făcut negoț extensiv cu mărfuri precum argint, chihlimbar, bijuterii, sticlă, arme, mătase și ierburi de multe ori în schimb pentru blănuri, fildeș și sclavi. Se știe că vikingii au adus sclavi din țările Baltice și din peninsulele britanice în Scandinavia la fel ca și în Constantinopol unde sclavii albi erau o marfă de preț.
În legendele vikinge sunt menționați mulți sclavi incluzând și femei. De multe ori cele care erau luate ca și sclave erau cele tinere, puternice și frumoase deoarece erau cele mai valoroase. În prezent, femeile scandinave sunt cunoscute pentru fețele lor simetrice și așa numitele lor trăsături nordice: deseori cu corpuri atletice, blonde și cu ochi albaștri.
În societățile scandinave, proprietarul putea cumpăra și vinde un sclav și să-l trateze pe el sau pe ea așa cum dorea. Dacă proprietarul ucidea un sclav nu era considerată o crimă. Dacă un bărbat liber omora sclavul unui alt bărbat liber, criminalul trebuia să-i plătească pentru un sclav nou. Prețul era la fel ca și pentru un animal domestic.
Dacă o femeie sclavă devenea însărcinată, tatăl deseori fiind scandinav, atunci copilul devenea automat proprietatea proprietarului. Dacă o sclavă însărcinată era vândută, copilul nenăscut devenea de asemenea proprietatea noului proprietar.
Sclavia în Norvegia a atins probabil punctul culminant în jurul anului 1000. Este imposibil de zis care a fost amploarea.
Potrivit cărții The English Domesday Book (Cartea Zilei Judecății), 9 la sută din întreaga populație a Angliei erau sclavi, iar oamenii de știință estimează că o treime din populația Norvegiei era formată din sclavi.
Cercetările recente indică faptul că o mare parte din materialul genetic scandinav este de origine celtă.
 |
| sursă foto:http://bossip.com/ |
Este în continuare subiect de discuție dacă vikingii erau luptători barbari extrem de iscusiți sau
negustori sofisticați.
Totuși, descoperirile dovedesc că au făcut negoț extensiv cu mărfuri precum argint, chihlimbar, bijuterii, sticlă, arme, mătase și ierburi de multe ori în schimb pentru blănuri, fildeș și sclavi. Se știe că vikingii au adus sclavi din țările Baltice și din peninsulele britanice în Scandinavia la fel ca și în Constantinopol unde sclavii albi erau o marfă de preț.
În legendele vikinge sunt menționați mulți sclavi incluzând și femei. De multe ori cele care erau luate ca și sclave erau cele tinere, puternice și frumoase deoarece erau cele mai valoroase. În prezent, femeile scandinave sunt cunoscute pentru fețele lor simetrice și așa numitele lor trăsături nordice: deseori cu corpuri atletice, blonde și cu ochi albaștri.
În societățile scandinave, proprietarul putea cumpăra și vinde un sclav și să-l trateze pe el sau pe ea așa cum dorea. Dacă proprietarul ucidea un sclav nu era considerată o crimă. Dacă un bărbat liber omora sclavul unui alt bărbat liber, criminalul trebuia să-i plătească pentru un sclav nou. Prețul era la fel ca și pentru un animal domestic.
Dacă o femeie sclavă devenea însărcinată, tatăl deseori fiind scandinav, atunci copilul devenea automat proprietatea proprietarului. Dacă o sclavă însărcinată era vândută, copilul nenăscut devenea de asemenea proprietatea noului proprietar.
Sclavia în Norvegia a atins probabil punctul culminant în jurul anului 1000. Este imposibil de zis care a fost amploarea.
Potrivit cărții The English Domesday Book (Cartea Zilei Judecății), 9 la sută din întreaga populație a Angliei erau sclavi, iar oamenii de știință estimează că o treime din populația Norvegiei era formată din sclavi.
Cercetările recente indică faptul că o mare parte din materialul genetic scandinav este de origine celtă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment