Misterele unui român inegalabil

·         Astăzi este una din cele mai triste zile! S-a ridicat la cer profesor doctor Neagu Djuvara, laureat al Academiei franceze, un român unic, aristocrat, scriitor, istoric, diplomat, profesor universitar de prestigiu, o enciclopedie vie, care strălucea și încă strălucește ca un inestimabil diamant, fără de seamăn, din toate numeroasele sale fețe. Pentru mine, a fost și rămâne omul cel mai important, esențial, un titan, care a acceptat să-mi prefațeze două cărți, deși eram o insignifiantă scriitoare la început de drum. De la înălțimea educației sale alese, cu patru licențe, la Sorbona, faimosul literat cu totul de excepție a avut noblețea și demnitatea să recunoască hărnicia mea ”de furnică”, deși eram o ilustră necunoscută, a nimănui. Nu găsesc cuvinte mai reușite, mai înălțătoare, mai frumoase ca să-i mulțumesc pentru ce a făcut pentru cariera mea. Mi-a pus aripi, în cele mai hotărâtoare momente ale vieții, mi-a dat avânt și confirmare și, nu în cele din urmă, girul său colosal mi-a adus vânzări și tiraje însemnate ale cărților. Întâlnirea pe care am avut-o cu dânsul, în 2001, mi-a marcat întreaga existență.

Ar fi putut să însemne la fel de mult și pentru țară, pe care a iubit-o cu toată ființa sa, dacă s-ar fi găsit oameni cu putere să i-o ceară. Din păcate, a fost mult prea mare pentru a fi apreciat la justa valoare și a i se atribui demnități după merit. Întodeauna, copăceii mărunți se distanțează cât pot de arborii falnici, ca să nu-i umbrească. În loc să se adape de la un izvor nesecat de înțelepciune, îl ocolesc și îl marginalizează. Un erudit care a pus umărul la creearea unei țări, petrecând 23 de ani, în Niger, ar fi putut să-și aducă obolul pentru a ne ridica la alt nivel. Însă nimeni nu l-a solicitat, am irosit o comoară, lăsând-o neexploatată, din 1990 până astăzi. Din păcate, răspunsul la ceea ce ar fi putut cu adevărat să facă, dacă ar fi fost provocat, l-a luat cu dânsul dincolo de realitatea noastră. ”Dacă aș fi fost președintele României, aș fi făcut o mare adunare a studenților, și aș fi decretat că pentru zece sau douăzeci de ani se pune accent, în școală, pe onestitate. Onestitatea, exactitudinea, corectitudinea, toate aceste lucruri au dispărut din mentalitatea tinerilor. La noi, ideea de a fi viclean, de a șmecheri, este considerată nu numai normală, ci și aproape o datorie”, spunea dumnealui cândva. Chiar și așa, adesea ignorat pe nedrept, a știut să se facă auzit, prin discursuri elegante și inteligente, cărți neprețuite, bun simț și distincție, și a câștigat simpatia românilor din plin. A preferat să nu se implice în marasmele politicii, dar a rămas un fin observator, mereu atent, cu remarcabile opinii respectate de elite și nu numai. Nu aș pune accent asupra biografiei.  O poate regăsi oricine pe toate site-urile în aceste momente grele, de plumb. Voi reproduce doar reperele de bază. Născut la 18 august 1916, la București, într-o familie de aristocrați aromâni, Neagu Djuvara s-a confundat cu peste un secol de istorie zbuciumată, dar a ieșit întotdeauna învingător. ”M-a iubit Cel de Sus”, spunea și, într-adevăr, a sfințit locul oriunde și-a insinuat prezența. Și-a făcut studiile la Paris, a fost pe front, în Basarabia și Transnistria, a intrat prin concurs la Ministerul de Externe în 1943 și numit secretar de legație la Stockholm. Astfel a decis Dumnezeu să-l scape de urgia comunsimului. Începând din 1961 a jucat un rol fundamental în Niger. În 1972, a obținut doctoratul la Sorbona. A fost căsătorit cu France, o franțuzoaică, și are o fiică și nepoate. (ARINA AVRAM)

Iată și lucrările publicate, preluate din Wikipedia:

·          Le droit roumain en matière de nationalité , Paris, 1940

·         Démétrius Cantemir, philosophe de l'Histoire, în Revue des études roumaines, Paris, 1973

·         Civilisations et lois historiques, Essai d'étude comparée des civilisations, Mouton, Paris - Haga, 1975 (premiată de Academia Franceză); carte tradusă în românește sub titlul "Civilizatii si tipare istorice", Humanitas, 2012, 2013

·         Între Orient și Occident. Țările române la începutul epocii moderne, Humanitas, 1995 (Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la première moitié du XIXe siècle) ^[20]

·         O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri, seria Istorie, Humanitas, 1999, 2006, 2008, 2010

·         Cum s-a născut poporul român, seria Humanitas Junior, 2001

·         Mircea cel Bătrân și luptele cu turcii, seria Humanitas Junior, Humanitas, 2001

·         De la Vlad Țepeș la Dracula vampirul, Humanitas, 2003

·         Însemnările lui Georges Milesco: roman autobiografic, roman, 2004, 2011

·         Există istorie adevărată?, Humanitas, 2004 și 2012 ISBN 978-973-50-3333-0

·         Amintiri din pribegie, Humanitas, 2005, 2010; versiune franceză: Bucarest–Paris–Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d’exil (1948–1990);

·         Thocomerius - Negru Vodă. Un voivod cuman la începuturile Țării Românești, Humanitas, 2007, 2011

·         Războiul de șaptezeci și șapte de ani și premisele hegemoniei americane (1914 - 1991). Eseu de istorie-politologie, Humanitas, 2008

·         Amintiri și povești mai deocheate, Humanitas, 2009 și 2016 ISBN 978-973-50-5489-2

·         Ce-au fost „boierii mari“ în Țara Românească? Saga Grădiștenilor (secolele XVI–XX), Humanitas, 2010

·         Răspuns criticilor mei și neprietenilor lui Negru Vodă, Humanitas, 2011

·         Misterul telegramei de la Stockholm din 23 august 1944 și unele amănunte aproape de necrezut din preajma dramaticei noastre capitulări, Humanitas, 2012

·         O scurtă istorie ilustrată a românilor, Humanitas, 2013; tradusă și în limba engleză - A Brief Illustrated History of Romanians;

·         Trecutul este viu. Filip-Lucian Iorga în dialog cu Neagu Djuvara, Humanitas, 2014 ^[21]