Misterul cravatei

Multe lucruri fac parte din cotidianul nostru, însă originile lor au rămas un mister.

Fie că e purtată zilnic la birou, sau numai la evenimente importante, cravata este un obiect vestimentar indispensabil din garderoba masculină. Simbol al eleganţei şi al seriozităţii, sau simplu accesoriu de modă, cravata are o istorie lungă. Primele urme ale cravatelor datează din secolul III î.Hr. şi au fost descoperite la statuile soldaţilor din garda personală a împăratului Qin. Acesta este celebru pentru mausoleul său care găzduieşte o armată de mai multe mii de soldaţi din ceramică. Cravatele din mătase înfăşurate în jurul gâtului lor erau o distincţie specială acordată armatei împăratului. În imperiul roman, legionarii purtau de asemenea un fel de eşarfă care slujea să-i protejeze de frig, dar şi se crede că ar fi fost un simbol onorific. Cel mai des se spune însă o altă poveste. Cravata ar proveni de la husarii croaţi chemaţi să susţină armata lui Ludovic al XIII-lea în Războiul de 30 de ani în secolul XVII. Ei purtau atunci fulare albe pe care nobilii şi înalţii gardieni le adoptaseră şi astăzi cravata se numeşte aşa de la denumirea lor,“croaţi”. Moda a început să prospere sub domniile lui Ludovic al XIV-lea şi Charles II, pentru care moda avea un rol foarte important. Cravata era în vremea lor bogat ornamentată, decorată cu dantele sau panglici multicolore. În acea epocă s-a creat de asemenea funcţia oficială de “cravatierul” regelui. Principala sa ocupaţie era de a alege cravata regelui şi butonii de la manşetă. Cravata a continuat să evolueze de-a lungul timpului, bufantă, cu noduri complicate, neagră sau albă, fiind apanajul aristocraţiei. Revoluţia franceză nu numai că nu a abolit folosirea ei, ci i-a dat funcţia de a ilustra prin culoarea sa tendinţa politică a celui care o purta. Abia în secolul XIX, utilizarea cravatei iese din mediile politice şi militare pentru a se răspândi în rândul populaţiei masculine. Devine mai fină şi abandonează fanteziile pentru a corespunde mai bine în mediile lucrătorilor. Din acea epocă a apărut şi nodul pe care îl cunoaştem astăzi. Adevărata revoluţie a avut loc în 1924 când Jesse Langdorf, un cravatier new-yorkez a avut ideea să o taie în diagonală și să o confecţioenze din trei părţi de material. Cravata a căpătat de atunci aspectul său actual şi succesul a făcut-o să intre în mode şi ghiduri de etichetă. Astăzi cravata se găseşte sub toate formele şi culorile, din piele, din lână, rămânând un element indispensabil al ţinutei masculine. Nicio revoluţie politică sau socială nu a exclus-o, deşi în unele ţinute de lucru nu mai e neapărat obligatorie, rămâne totuşi un semn al eleganţei.