De ce e bine să împodobim bradul de Crăciun

Bradul de Crăciun cu ghiraldele şi globuleţele lui, mirosul sublim de cetină, la poalele căruia punem cadourile, este o minune pentru casă. Dar care este istoria împodobirii bradului ?

 La începutul secolului VIII, Sfântul Bonifaciu, care voia să îi convertească pe germani la creştinism, le-a arătat că stejarul pe care îl venerau ca sfânt poate fi doborât. Astfel, pentru a-l convinge pe  druidul (personaj omnipotent și omniscient din societatea celtică) din Geismar ( pe teritoriul Germaniei de astăzi) că stejarul nu e arbore sfânt, cum susținea el, l-a tăiat. În cădere, arborele a distrus toți copacii din jur din pădure în afara unui brăduț. Sfântul Bonifaciu a proclamat supraviețuirea brăduțului drept miracol, spunând: ”Începând de acum vom numi acest arbore copacul lui Iisus”. Prin brad le-a dovedit păgânilor că Iisus este de neînfrânt. De atunci, bradul a devenit simbolul lui Iisus și, de aceea, împodobim brazi și e bine să împodobim brazi de ziua de naștere a lui Iisus Hristos. La început, brăduţii au fost împodobiţi cu merinde. Pentru a reproduce sclipirile stelelor printre crengi, Marin Luther (reformator protestant ale cărui reforme au dus la naşterea bisericii Evanghelice-Luterane, care a trăit între 1483-1546) a ornat pentru prima oară bradul cu lumânări. Într-o noapte, când se întorcea spre casă, acesta ar fi observat că stelele luminau arborii. Așa i-a venit ideea să ilumineze bradul în casă. Se spune că, în Alsacia, s-a împodobit pentru prima oară bradul de Crăciun. O atestă scrieri din anul 1521. Potrivit tradiţiei populare, pentru a avea noroc, bradul împodobit nu trebuie să lipsească din casă. Trebuie pus în acelaşi loc, ca să nu întâmpinăm piedici în atingerea ţelurilor pe care ni le propunem anul următor. Pentru noroc, vârful nu se taie niciodată. Globurile roşii şi vâscul aduc noroc. În Franţa există credinţa că bradul de Crăciun trebuie aruncat înainte de sărbătoarea celor 3 magi, de la 6 ianuarie, pentru evitarea unui deces în familie în anul următor.  Pe vremea când încă erau păgâni, locuitorii Germaniei de astăzi obișnuiau să împodobească arborii care rămân fără frunze în timpul iernii cu fructe pentru ca ”spiritele bune” din ei să nu plece. Se spune că Sfântul Bonifaciu, un mare misionar creștin din secolul VII d.Hr., a introdus ideea Trinității la triburile păgâne cu ajutorul coniferelor care au formă triunghiulară. Odinioară, misterul Crăciunului, organizat la biserici, includea un brad împodobit, simbolul vieții care renaște.