Lady Hester, supranumită ”regina deșertului” se îmbrăca precum bărbații arabi și a făcut escavații în Țara Sfântă. Aristocrata engleză a fost o femeie rebelă care a călătorit în Orientul Mijlociu pentru a conduce misiuni arheologice,

surprinzându-i pe sultani. De-a lungul vieții, Lady Hester Stanhope a săvârșit tot felul de extravaganțe care nu se potriveau cu modelul doamnei aristocrate a secolului XIX: rătăcea de una singură prin deșerturile din Orientul Mijlociu, se îmbrăca precum bărbații, călărea precum aceștia, fuma pipă cu șeicii și tiranii arabi și a condus prima misiune arheilogice în Țara Sfântă. Povestea ei este de film, de roman, de serial Netflix. Palpitantă!

Cine era de fapt ”Regina deșertului”

Născută în 1776 în sânul unei familii engleze înstărite — bunicul ei matern adunase o mare avere după ce a descoperit un enorm diamant în India —, Hester a fost fiica Lordului Mahon, al treilea conte de Stanhope. Mama ei a murit când ea avea patru ani, după ce a născut-o pe sora sa mai mică. De aceea, Hester a fost crescută de un tată conservator și tiranic care își petrecea, în majoritate, timpul în laborator și o mamă vitregă care abia se arăta. Rebelă și independentă, ea a fost trimisă să trăiască o perioadă la bunici, din cauza fricțiunilor cu tatăl. Când acesta a murit, s-a mutat, la 27 de ani, în casă la unchiul său, William Pitt, care fusese și avea să revină prim-ministru al Regatului Unit, prima oară la castelul Walmer, din Kent, apoi la miticul număr 10 din Downing Street. Premierul britanic a murit în 1806, fără descendenți, dar s-a asigurat ca nepoata favorită să primească o pensie anuală de 1.200 de lire.

De ce a ajuns la aventuri ”Regina deșertului”

Aventurile ”Reginei deșertului” au început în 1810 după un eșec în dragoste. Înaltă, strălucitoare și încăpățânată, ea a plecat din Anglia spre Mediterana însoțită de medical său, Charles Meryon. Barca și bunurile sale au căzut când se apropiau de Alexandria, Egipt, fiind târâte spre insula Rodos fără a putea salva practic nimic. Atunci, Lady Hester a decis să se îmbrace ca bărbații, folosind haine pe care le purtau bărbații din Imperiul Otoman. Stilul nu îl va abandona, trecând și la haine masculine arabe. A învățat limba turcă și araba, a vizitat

haremuri și palate din Egipt, Malta, Grecia, Turcia sau Siria. Sosind la Damasc, un oraș periculos pentru femei la acea oră, a intrat călare cu pletele în vânt, fără văl, sfidând tradițiile. ”Mulțimea care a văzut-o a rămas șocată”, avea să scrie mai târziu unul dintre biografii săi.

Ce urmărea ”Regina deșertului”

Respingând sfaturile diplomaților și ale pritenilor, Lady Hester a decis să călărească prin deșertul sirian. Era hotărâtă să-și îndeplinească o dorință: să ajungă la ruinele orașului Palmira, epicentrul regatului atic al Zenobiei, care s-a răzvrătit împotriva omnipotentei puteri a Romei Antice și a încercat să făurească un imperiu independent în secolul III. Aventuriera i-a surprins atât de mult pe beduini și arabi pentru vitejia sa și abilitatea de a urca pe cal. A fost condusă într-o ceremonie triumfală prin orașul în ruină, cu o coroană de flori pe cap și apoi încoronată de localnici ca o ”melika”, regină. Asta spunea ea însăși într-o scrisoare trimisă în Anglia: ”Fără glume: m-au numit Regina Deșertului sub arcul de triumf din Palmira… Dacă aș avea chef, aș putea acum să merg singură la Mecca; Nu am de ce să mă tem. În curând voi avea la fel de multe nume ca Apollo. Eu sunt soarele, steaua, perla, leul, lumina cerului (…) Sunt destul de fascinanți acești oameni; și toată Siria este uimită de curajul și succesul meu. Să petreci o lună cu câteva mii de arabi beduini nu este ceva obișnuit.”

”Regina deșertului”, pionieră în Țara Sfântă

În 1815, când era pe punctul de a împlini 40 de ani și după ce s-a refăcut în urma unei boli care aproape i-a pus capăt vieții, Lady Hester a decis să organizeze o expediție arheologică în orașul Ashkelon (astăzi Israel) pentru a încerca să descopere o comoară de monede de aur care se presupunea că fusese ascunsă în zonă în Evul Mediu. A găsit doar o statuie mare din marmură, care avea să sfârșească ruptă într-o mie de bucăți și aruncată în mare, dar compania sa a fost pionieră a arheologiei în Țara Sfântă. Până la acel moment, sultanii otomani nu au dat acceptul de escavare străinilor pe teritorul lor, dar abilitățile și încrederea în sine a lui Stanhope l-au obținut. Meryon, medicul său, a ținut o evidență zilnică a săpăturilor, în care a detaliat dificultățile de a ajunge la Ashkelon, de a înființa tabără sau de a angaja bărbați care să lucreze și să examineze situl. Aventuriera a jucat cel mai important rol în toate aceste etape, supravegheând chiar și orice decizii minore.

Cum a murit ”Regina deșertului”

Mai târziu s-a stabilit în Joun, locul unei vechi mănăstiri pe un vârf din munții Libanului. În ciuda faptului că atunci era îndatorată grav - guvernul britanic i-a anulat pensia anuală - a reușit să construiască un fel de fortăreață, împodobită cu o grădină magnifică, unde își va petrece ultimii ani ai vieții. Întrebată dacă nu ar prefera să meargă acasă și să-și trăiască zilele în relativ confort, răspunsul ei a fost disprețuitor și a insistat că nu are nicio intenție să se întoarcă la „tricotat sau cusut ca o englezoaică”. Lady Hester, supranumită ”regina deșertului”, a murit în somn în 1839, la vârsta de 63 de ani.