Care e singura țară în care anul are 13 luni

 

Știați că în Etiopia un an durează 13 luni?! La 11 septembrie, etiopienii au marcat începutul unui an nou cu petreceri în multe cămine, în ciuda dificultăților create de creșterea prețurilor, a războiului și a crizei alimentare din nord, scrie bbc.mundo.

Iată cinci lucruri surprinzătoare despre calendarul și patrimoniul cultural unice din Etiopia.

1- Anul durează 13 luni

Anul durează 13 luni în Europa și calendarul etiopian este de asemenea cu șapte ani și opt luni în urma calendarului occidental. Asta înseamnă că, la 11 septembrie al nostru, în Etiopia, a început anul 2014. Acest lucru se datorează faptului că se calculează anul nașterii lui Iisus Hristos în mod diferit. Când Biserica catolică a modificat calculul, în anul 500 d.Hr, Biserica ortodoxă etiopiană nu a făcut-o. Atunci, anul nou cădea la 11 septembrie în calendarul occidental sau în 12 septembrie în anii bisecți, la începutul primăverii. În timpul celebrărilor Irreecha ale comunității Oromo, se pun flori și ierburi proaspăt tăiate în apă pentru a mulțumi lui Dumnezeu pentru începutul primăverii. Spre deosebire de copiii care cresc în alte locuri, este mai puțin nevoie pentru etiopienii mai mici să învețe versuri pentru a-și aminti câte zile ține fiecare lună. În Etiopia e simplu. 12 luni au fiecare 30 de zile și a 13-a, ultima din an, are cinci sau șase zile, depinzând dacă anul este bisect. Și timpul se măsoară în mod diferit: ziua se împarte în două intervale orare de 12 ore începând de la 6.00, ceea ce face ca atât miezul zilei, cât și miezul nopții să fie la 6.00. Dacă vă aflați în capitala etiopiană, Adís Abeba, la ora 10.00, pentru a bea o cafea (Etiopia este locul de naștere al cafelei arabice-n.r), să nu vă surprindă că acolo e ora 16.00.

2- Este singura țară africană care nu a fost niciodată colonizată

Italia a încercat să invadeze Etiopía, sau Abisinia, cum mai era cunoscută, în 1895, când puterile europene își împărțeau continentul african între ele, dar a suferit o înfrângere umilitoare. Țara europeană a reușit să colonizeze vecina Eritrea după ce o companie maritimă italiană a cumpărat portul Assab de la Marea Roșie. Confuzia care a urmat morții împăratului etiopian Yohannes al IV-lea, în 1889, a permis Italiei să ocupe pământurile înalte de-a lungul coastei. Dar câțiva ani mai târziu, când italienii au încerce să penetreze mai adânc în Etiopia, au fost învinși în Bătălia de la Adwa. În fiecare an se serbează această victorie, în martie trecut, s-a serbat împlinirea a 125 de ani de la această bătălie. Patru detașamente italiene au fost învinse în câteva ore la 1 martie 1896 sub comanda împăratului Menelik al II-lea. Italia s-a văzut obligată să semneze un tratat care recunoștea independența Etiopiei, deși decenii mai târziu liderul fascist Benito Mussolini l-a încălcat și a ocupat țara timp de cinci ani. Unul dintre succesorii lui Menelik, împăratul Haile Selassie, a profitat de victoria împotriva italienilor pentru a crea Organiația Unității Africane (OUA), acum Uniunea Africană, care are sediul la Adís Abeba. Cele trei culori principale ale Etiopiei reprezintă panafricanismul și diferite state postcoloniale l-au adoptat. Selassie a invitat liderii care conduceau lupta împotriva colonialismului, inclusiv Nelson Mandela, din Africa de Sud, cărora le-a oferit un pașaport etiopian care le permitea să călătorească în Africa în 1962.

3- Membrii Mișcării Rastafari îl adoră pe Selassie ca zeu

În 1920, liderul pentru drepturile negrilor din Jamaica, Marcus Garvey, era în spatele mișcării Back to Africa (Înapoi în Africa), spunea: ”Uitați-vă la Africa, unde un rege negru va fi încoronat, fiindcă ziua eliberării e aproape”. În 1928, când Ras Tafari (sau Liderul Tafari), a fost încoronat ca Haile Selassie I al Etiopiei, mulți din Jamaica au văzut aceasta ca pe o profeție împlinită și s-a născut Mișcarea Rastafari. Legenda cântărețului de muzică reggae Bob Marley a jucat un rol decisiv în difuzarea mesajului rasta și versurile cântecului său, ”War”, citează discursul împăratului în fața Adunării Generale a ONU din 1963, în care a cerut pacea mondială. Cântecul principal al albumului lui Marley, ”Exodus”, desemnat de revista ”Time” cel mai bun al secolului XX, reflectă dorința Rastafari de a se înapoia în Africa, locul pe care milioane de persoane s-au văzut obligate să-l abandoneze în timpul tratatului transatlantic al sclavilor. Până astăzi, o comunitate mică Rastafari trăiește în orașul etiopian Shashamene, la 225 de kilometric sud de Adís Abeba, în pământurile oferite de Selassie persoanelor de culoare din Occident care l-au sprijinit împotriva lui Mussolini. Selassie, un creștin ortodox, nu a fost credincios rasta, insistând că nu era nemuritor, dar rastafarienii încă îl venerează ca Leul lui Iuda. Este o referință la originile lui Selassie, despre care rastafarienii și mulți etiopieni cred că descind de la regele biblic Solomon.

4- Căminul Arcei Legământului

Pentru mulți etiopieni, cufărul sfânt care conține tablele celor Zece Porunci pe care Dumnezeu i le-a dat lui Moise, potrivit Bibliei, trebuie căutat în Aksum. Biserica ortodoxă etiopiană spune că arca este sub supraveghere permanentă în pământurile Bisericii Sfânta Maria din Sion din Aksum, unde nimeni nu o poate vedea. Tradiția spune că biserica are această prețioasă relicvă datorită reginei din Saba. Se spune că ea a călătorit de la Aksum la Ierusalim pentru a-l vizita pe regele Solomon pentru a cerceta înțelepciunea lui, în jurul anului 950 î.Hr. Istoria călătoriei și seducerea lui Solomon sunt detaliate în epopeea ”Kebra Nagast” (Gloria regilor), o operă literară etiopiană scrisă în limba ge'ez în secolul XIV. Se spune că Makeda (Regina din Saba) l-a născut pe Menelik (care înseamnă fiul înțelepților) și că mai târziu a călătorit la Ierusalim pntru a se întâlni cu tatăl copilului său. Solomon ar fi vrut să rămână și să guverneze după moartea sa, dar a acceptat dorința tânărului de a merge acasă și l-a trimis cu un contingent de israeliți, dintre care unui a furat atca și a înlocuit originalul cu un fals. Când Menelik a aflat, a decis s-o păstreze, crezând că e voința lui Dumnezeu să rămână în Etiopia și pentru creștinii ortodocși continuă să fie sacră, fiind dispuși s-o protejeze cu viețile lor. Asta a fost evident în anul în care, în timpul conflictului care a explodat în regiunea nordică Tigray din Etiopia, soldații din Eritrea care au vrut să jefuiască Biserica Sfânta Maria din Sion după un oribil masacru. Un funcționar al orașului a spus pentru BBC că tinerii au alergat acolo pentru a proteja arca: ”Toți bărbații și femeile au luptat. Au fost uciși unii, dar suntem fericiți că ne-am protejat comorile”.

5- A găzduit primii musulmani din afara Arabiei

” Dacă vă duceți în Abisinia, veți întâlni un rege care nu va tolera nedreptatea”, se spune că profetul Mahomed i-a sfătuit pe urmașii săi când au înfruntat persecuția pentru prima oară la Mecca -actuala Arabia Saudită- în secolul VII. Unul din mausoleele istoricei moschei al-Negashi a fost avariat în timpul conflictului din Tigray. S-a întâmplat când profetul a ținut predici care au fost așa de populare, încât guvernanții nemusulmani ai orașului le-au văzut ca o amenințare. Urmându-i sfatul, un mic grup a plecat spre Regatul Aksum, care acoperea o mare parte din actauala Etiopia și Eritreea, unde au fost bine primiți și unde monarhul creștin Armah (al cărui titlu se pronunța ”negashi”) le-a permis să-și practice religia. Localitatea Negash, care este acum Tigray, este locul unde se crede că acești migranți s-au așezat și au construit ceea ce unii consideră a fi cea mai veche moschee din Africa. Anul trecut, moscheea al-Negashi a fost bombardată în timpul luptelor din Tigray. Musulmanii locali cred că 15 discipoli ai profetului sunt îngropați la Negash. În istoria islamică, această mutare la Aksum este cunoscută drept primul Hijrah (Hegiră, Eră la mahomedani, care datează de la fuga lui Mahomed de la Meca la Medina în anul 622 d.Hr.) sau migrație. Astăzi, musulmanii reprezintă 34% din cei 115 de milioane de etiopieni.