(Română) Grecia, tărâm de
basm, tărâm de vis. Splendoare cu frunţi montane sprijinite de cer şi duium de
ţărmuri scăldate în raze de aur şi bântuite de valuri cu irizări de perlă,
albastre-turcoaz. Pe malurile Golfului Pagastic palpită oraşul Volos, iar la vreo 50 de kilometrii depărtare se ridică semeaţa Mânăstire Kato Xenia. Ansamblul monahal impresionează atât ca formă de construcţie, cât şi prin starea de bine, de pace şi bucurie pe care o trezeşte. Totul e tăcere şi farmec, mângâiere divină. Măicuţele te îmbie cu
rahat proaspăt bogat în arome, pâine de casă rumenă şi înmiresmată. Mânăstirea Kato Panagia Xenia, care, în traducere, înseamnă
Biserica de Jos a Preasfintei Fecioare Străine, te întâmpină cu tot ce are mai
de preţ: o icoană a Maicii Domnului făcătoare de minuni, ajunsă în mod
miraculos în mânăstire şi total străină artei greceşti, numită tocmai de aceea
Străina (Xenia), şi Cinstitul Brâu al Maicii Domnului una din cele mai valoroase relicve creştine. M-am rugat fierbinte, atingând acoperământul
relicvei sfinte, una din puţinele amintiri fără de preţ care ne-au rămas direct
de la Măicuţa Domnului. Brâul a fost ţesut chiar de Sfânta Fecioară din păr de
cămilă şi se spune că ar fi fost dat Apostolului Toma, care nu a fost prezent
la punerea ei în mormânt, ca dovadă a învierii şi înălţării sale la cer. M-a tulburat profund
vecinătatea unui lucru atins de mama lui Iisus Hristos şi am simţit cerul şi
împlinirea sufletească mai aproape ca niciodată. Am plecat cu sentimentul că am
urcat un munte cu creştetul ce străpunge norii şi m-am eliberat de griji şi de
nevoi. Pe drum, am primit panglici albastre atinse chiar de Cinstitul Brâu, pe
care maica stareţă a avut bunătatea să ni le ofere cadou. Fiul meu, care răcise
pe feribot, s-a vindecat miraculos, după ce i-am pus una din panglici la încheietura
mâinii.
Povestea Brâului
Maicii Domnului, care învinge bolile şi aduce prunci
De la Sfântul apostol Toma, Brâul Maicii Domnului a ajuns în
Capadoccia, de unde a fost dus la Ierusalim de împăratul Teodosie cel Mare,
unde a stat până în secolul al IV-lea. În anul 395, Arcadie, fiul împăratului
Teodosie cel Mare, aduce Cinstitul Brâu al Maicii Domnului la Constantinopol.
În secolul al X-lea, Brâul a fost îmbrăcat în aur de împărăteasa Zoe, soţia lui
Leon cel Înţelept, drept mulţumire pentru miracolul de a o fi scăpat de un duh
necurat. Ea l-a
reaşezat în racla daruită de imparatul Arcadie, eveniment pomenit în calendarul
ortodox la 31 august. În secolul al XIII-lea, trimişii regelui bulgar Ioniţă
Caloian au luat Brâul de la Constantinopol, acesta fiind dăruit de cneazul sârb
Lazăr, în secolul al XIV-lea, Mânăstirii Vatoped din Sfântul Munte Athos. O altă variantă ar fi că Brâul ar fi fost dăruit
mânăstirii de împăratul bizantin Ioan
Cantacuzino. Racla de argint în care se păstrează la Vatoped a fost confecţionată
în secolul al XVIII-lea în Ţara Românească. În raclă se păstrează numai o parte
din Brâu, pentru că alte două părţi ale acestuia au fost dăruite, în anul 1522,
Mânăstirii de maici Kato Xenia. De-a lungul vremii, Brâul Maicii Domnului a
vindecat nenumăraţi bolnavi, în special chinuiţi de cancer, şi a ajutat să
nască nenumătare femei care nu puteau avea copii. Minunile s-au produs după ce
aceştia au purtat panglici care au fost atinse de racla în care se păstrează
Brâul Maicii Domnului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment