(Română) Pe vremea când încă erau păgâni, locuitorii Germaniei de astăzi obișnuiau să împodobească arborii care rămân fără frunze în timpul iernii cu fructe pentru ca ”spiritele bune” din ei să nu plece. Se spune că Sfântul Bonifaciu, un mare misionar creștin din secolul VII d.Hr., a introdus ideea Trinității la triburile păgâne cu ajutorul coniferelor care au formă triunghiulară. Astfel, pentru a-l convinge pe druidul (personaj omnipotent și omniscient din societatea celtică) din Geismar ( pe teritoriul Germaniei de astăzi) că stejarul nu e arbore sfânt, cum susținea el, l-a tăiat. În cădere, arborele a distrus toți copacii din jur din pădure în afara unui brăduț. Sfântul Bonifaciu a proclamat supraviețuirea brăduțului drept miracol, spunând: ”Începând de acum vom numi acest arbore copacul lui Iisus”. De atunci, în Germania au început să fie plantați brăduți pentru a sărbători nașterea lui Iisus. În 1521, în Alsacia, este menționată pentru prima oară împodobirea bradului de Crăciun. Odinioară, misterul Crăciunului, organizat la biserici, includea un brad împodobit, simbolul vieții care renaște. Tradiția împodobirii bradului cu lumânări este atribuită lui Martin Luther (1483 – 1546). Într-o noapte, când se întorcea spre casă, acesta ar fi observat că stelele luminau arborii. Așa i-a venit ideea să ilumineze bradul în casă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment