Suedia este
astă-seară şi mâine în sărbătoare. Sărbătoarea se numeşte Midsommar, în
traducere Mijlocul verii, şi marchează, din punct de vedere astronomic, cea mai
lungă zi a anului (solstiţiul de vară). La nord de cercul polar soarele nu
apune deloc şi chiar în alte regiuni ale Suediei e lumină continuă, noaptea nu
mai apare.
Deoarece există mai multe monumente de piatră care arată că oamenii
au putut să determine momentul în
care are loc solstiţiul de vară denotă faptul
că sărbătoarea are rădăc ini vechi. Solstiţiul de vară din emisfera nordică era
prima zi din cel de-al treilea trimestru al anului în vechiul calendar solar. Alte
sărbători erau Anul Nou, cu ocazia echinocţiului de primăvară, echinocţiul de
toamnă, la jumătatea anului, echinocţiul de iarnă, în ultimul trimestru al
anului. În Suedia, în epoca de bronz, a
apărut cultul Soarelui. Multe din dansurile şi riturile care erau practicate
pentru a sărbători soarele se regăsesc pe pereţii peşterilor. Nu sunt destule
surse care să indice cum avea loc sărbătoarea solstiţiului de vară, însă se
crede că aceasta consta în ofrande cu simbolul vegetaţiei şi din foarte puncte
de vedere corespunzând sărbătorii de arminden din alte ţări europene. Cele mai
vechi scrieri păstrate care amintesc de sărbătoarea Midsommar, în ţările
nordice, sunt legende despre regi islandezi din secolul al XIII-lea. În aceste
scrieri este pomenit Olav Tryggvason despre care se spune că a
desfiinţat berea ca sacrificiu adus zeilor, în înţelegere cu populaţia. De
atunci berea s-a băut la sărbători precum Crăciunul, Paştele, Midsommar şi în
ziua de Sfântul Mihail. În secolul al IV-lea, biserica creştină a legat
sărbătoarea Midsommar, de
ziua Sfântului Ioan Botezătorul, din 24 iunie. Sfântul Ioan s-a născut conform
evangheliei după Luca cu şase luni îniante de Iisus Hristos şi de aceea se
sărbătoreşte cu şase luni înainte de Crăciun. În trecut, în calendarul
biseicesc suedez, sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul şi Midsommar erau în
aceeaşi zi. Acest lucru s-a schimbat în 2003, când ziua dedicată Sfântului Ioan
Botezătorul a fost mutată în duminica de după Midsommar.
Din 1953, în
Suedia, şi, în Finlanda, din 1955, ziua de Midsommar cade întotdeauna într-o sâmbătă
între 20 iunie şi 26 iunie. În Estonia, Letonia, Norvegia, Midsommar se sărbătoreşte încă în aceeaşi zi cu sărbătoarea
Sfântului Ioan Botezătorul. Până în anul 1925, sărbătoarea se numea numai ziua
Sfântului Ioan Botezătorul. Seara de Midsommar (cade vinerea între 19 şi 25
iunie) are aceeaşi relevanţă ca şi ajunul Crăciunului, noaptea de Anul Nou şi
noaptea Paştelui. Scopul sărbătorii este să te bucuri de cea mai lungă zi a
anului. Astfel, ziua corectă pentru a sărbători Midsommar ar fi atunci când are
loc solstiţiul de vară. În Suedia, Midsommar se serbează printr-un dans în
jurul unui stâlp (midsommarstång), care este decorat cu frunze
şi flori de cele mai multe ori sub forma unei cruci împodobită cu coroane de
flori. Oamenii dansează în jurul stâlpului şi îşi fac inele de iarbă şi cântă
cunoscute balade. Se crede că tradiţia
stâlpului de Midsommar provine din Germania şi a apărut în Suedia între
secolele XIV-XV.
Se obişnuieşte
purtatul unei coroniţe de flori pe cap mai ales la copii şi femei. Coroniţele
se împletesc din ramuri de măceş cu frunze şi flori. Se mănâncă hering file,
smântână şi arpagic, cartofi noi şi căpşuni. Midsommar este asociată în mare
măsură cu cartofi noi care sunt serviţi cu pătrunjel. Mulţi beau şnaps la masă.
Mâine, la IKEA, puteţi să vă bucuraţi de aseastă sărbătoare. Va fi petrecere cu
concert, dansuri şi specialităţi culinare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment