Crucificarea lui Iisus a fost mai dureroasă decât s-a crezut: Asta reiese din Giulgiul din Torino

   Timp de secole, Biserica l-a ilustrat pe Iisus crucificat cu braţele întinse orizontal pe cruce.

 Cu toate acestea, oamenii de ştiinţă sunt de părere că procesul de crucificare a fost mult mai îngrozitor în

sensul că mâinile lui Iisus ar fi fost bătute în cuie deasupra capului.

   O echipă internaţională care studiază Giulgiul din Torino, care ilustrează cum a fost crucificat Iisus, a ajuns la concluzia că practica implica suspendarea victimei pe o cruce în formă de Y. 

  Aceştia au ajuns la această concluzie după ce au studiat dârele de sânge care curg pe braţe aşa cum se vede în imaginea de mai sus.

   Giulgiul din Torino este o bucată de pânză cu o lungime de 4,3 metri în care a fost învelit Iisus Hristos după ce a fost coborât de pe cruce. Această relicvă este unul dintre cele mai studiate artefacte din istoria omenirii.

   Profesorul Borrini, cercetător de la universitatea din Pavia, Italia a făcut experimente cu diverse poziţii de crucificare ca să observe cum curge sângele dintr-un loc în care cuiul străpunge mâinile. Astfel s-a observat că urmele de sânge de pe giulgiu corespund crucificării dacă o persoană ar fi crucificată în poziţia Y şi nu T după cum este imaginată în arta creştină. 

În cele mai multe reprezentări ale crucificării, Iisus are o poziţie de T pe cruce, precum în celebra pictură a lui Andrea Mantegna care se află la Muzeul Louvre din Paris.

   Unii pictori au ales să îl ilustreze pe Iisus pe cruce cu mâinile deasupra capului aşa cum se întâmplă în pictura lui Jacob Jordaens din secolul al XVII-lea.

   Profesorul Borrini susţine că o persoană care este crucificată într-o poziţie de Y ar suferi nişte dureri îngrozitoare, ar fi avut problem mari de respiraţie şi într-un final ar muri de asifixiere. 

  Pe vremea romanilor, moartea prin crucificare se făcea în felul următor : stâlpul vertical era fixat în pământ în locul unde avea loc procesul de crucificare, în timp ce cel orizontal care mai era numit şi patibulum era carat de persoana condamnată la moarte. Din punct de vedere theoretic, aceasta era regula de bază, însă istoricul Giuseppe Flavio povesteşte cum în războiul împotriva Ierusalimului din annul 70, soldaţii romani se amuzau crucificînd prizonierii de copaci în cele mai dureroase şi caudate poziţii.