Pe măsură ce urcăm în altitudine, spre vârful
unui munte, aerul conţine din ce în ce mai puţin oxigen. Acest lucru se
întâmplă deoarece presiunea aerului scade.
Dincolo de altitudinea de
80-85 de kilometri (dincolo de stratosferă), proporţiile diferitelor componente
din atmosferă (azot, dioxid de carbon, oxigen etc) nu se schimbă sau se schimbă
puţin (aerul conţine mereu 21 % oxigen, de exemplu). Când presiunea e mai
scăzută, acelaşi volum de aer conţine mai puţine molecule, deci mai puţin
oxigen, dar şi mai puţin azot, mai puţin dioxid de carbon. Peste 85 de
kilometri altitudine, aceste -proporţii se modifică, din cauza greutăţii
moleculare a componentelor. Cele grele se rarefiază mai repede decât cele
uşoare. Dar nici avioanele nu zboază la o înălţime aşa de mare... Pe muntele
Everest, din Himalaya, care are o înălţime de 8.848 metri, presiunea
atmosferică este o treime din cea de la nivelul mării. Un acelaşi volum de aer
(de exemplu fiecare respiraţie a unui montaniard) conţine de trei ori mai
puţine molecule. Dar proporţiile rămân aceleaşi: 21 % oxigen şi 78 % azot.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment