Începând de astăzi, Felipe de Borbón y Grecia, este noul rege al
Spaniei cu numele de Felipe al VI-lea după abdicarea tatălui său, Juan Carlos.
Iată care au fost ceilalţi regi cu numele Felipe din istoria Spaniei.
Felipe al VI-lea |
Felipe I (1504-1506)-
rege consort alături
de Juana I de Castilla, fiica şi moştenitoarea Regilor Catolici. În afară de
calitatea sa de rege consort, a guvernat efectiv din cauza incapacităţii soţiei
sale, însă numai pentru câteva luni.
Felipe II (1556-1598) – a fost cel mai important dintre toţi regii spanioli cu acest
nume şi monarhul cel mai cunoscut al timpului său, primul rege din istorie care
a domnit peste teritorii din patru continente (Europa, Africa, America şi
Asia). Dotat cu o enormă capacitate de muncă, a fost un apărător al
catolicismului, ceea ce i-a adus duşmănia Europei protestante.
Felipe
III (1598-1621)- Dotat cu o
personalitate mult mai puţin lăudabilă decât a tatălui său, acesta a fost cel
mai anost dintre toţi regii cu numele Felipe. Mediocru ca inteligenţă, cu
voinţă slabă. Abia se dedica problemelor de stat şi de guvern. Era însă foarte
religios, supranumit Piosul, şi domnia sa a adus o perioadă de pace şi
destindere, spre deosebire de războaiele epuizante din timpul tatălui său.
Felipe IV (1621-1665)-a avut personalitatea
cea mai complexă dintre toţi regii cu numele Felipe. Înfrângerile suferite de
armatele sale i-au lăsat în suflet amărăciune şi melancolie, stări sufleteşti
surprinse în capodoperele pictorului Velázquez. Ca şi bunicul său a fost un rege birocrat, mereu bine informat de
problemele guvernului. Era inteligent, cult, iubitor de arte, deşi slab de
caracter, indecis şi lipsit de încredere în propriile puteri. O altă trăsătură
a caracterului său a fost senzualitatea şi slăbiciunea pentru femei. În ultimii
ani ai domniei s-a convins că o bună parte din relele monarhiei sale erau o
pedeapsă a lui Dumnezeu pentru păcatele sale, fiind copleşit de remuşcări care
ies la iveală în corespondenţa sa.
Felipe V (1700-1746)- a fost primul dintre
Bourboni de pe tronul Spaniei, care a avut una din domniile cele mai lungi din
istoria acestei ţări, cu o scurtă paranteză de câteva luni, când a abdicat
pentru fiul lui, Louis I, dar a revenit după moartea prematură a acestuia. Educat
la curtea bunicului său, Louis XIV (Ludovic al XIV-lea al Franţei), a
avut o bună formare literară şi dragoste de carte. Era timid, lipsit de
încredere în sine, a suferit progresiv de depresii. Alte trăsături de caracter
ale acestuia au fost: simţ al dreptăţii, religiozitate, dependent de femeile sale, ambele de
mare inteligenţă şi cu influenţă notabilă la curte şi în politică. Domnia lui a
fost destul de pozitivă. În plan internaţional, a reuşit să echilibreze, în
beneficiul dinastiei, situaţia din Italia cu pacea de la Utrecht (1713). În plan
intern, a pus în practică o politică centralistă
care a favorizat reforme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment