Răceala lor este
temută de toată lumea, iar frumuseţea lor este ieşită din comun.
Ochii albaştri reprezintă pentru mulţi un ideal de frumuseţe. Acest lucru este din ce în ce mai valabil în prezent deoarece numărul persoanelor cu ochi albaştri este din ce în ce mai mic |
Din punct de
vedere medical, ochii albaştri reprezintă o carenţă. Statisticile indică faptul
că
persoanele cu ochi albaştri sunt din ce în ce mai puţine.
Medicul primar Pleyer
din Berlin a tot intrat în contact cu sudamericani cu ochii albaştri. Acesta
susţine că pentru mulţi oameni din America Latină, ochii albaştri sunt un
adevărat ideal de frumuseţe. Mulţi dintre aceştia ar da orice ca să aibă ochi
albaştri.
Dacă acum o sută de ani, în SUA, una din două persoane
avea ochii albaştri, acum doar una din şase mai are o astfel de culoare a
ochilor.
Termenul colocvial de ochi albaştri este
imprecis. Ochii nu sunt albaştri, verzi sau căprui. Cea mai mare parte a globului
ocular erste de culoare albă : corionul, învelişul solid al organului
vizual. Ceea ce ne conferă culoarea ochilor este doar irisul care are o grosime
între 0,5 şi 3 mm. Acesta determină incidenţa luminii care pătrunde în ochi,
îngustând pupilele de pildă atunci când pătrund razele soarelui sau
deschizându-le larg atunci când este întuneric sau ne aflăm sub influenţa unor
medicamente sau droguri.
Din punct de vedere
fiziologic, culoarea albă a ochilor indică o carenţă. Într-un astfel de iris se
află o cantitate mică sau chiar inexistentă de melanină. Melanina este un
pigment de culoare care are un efect de întunecare a irisului. La ochii
albaştri, ţesutul conjunctiv al irisului care este în cea mai mare măsură
nepigmentat conferă culoarea pe care o vedem noi.
Conţinutul de
pigment se poate modifica în masă. Nu punţini europeni sau părinţi cu origini
europene admiră culoarea albastră a ochilor de la noi născuţi, pentru ca în
următorii ani (de cele mai multe ori după şase ani) să observe transformarea
culorii ochilor din albastru în maro datorându-se unei creşteri a cantităţii de
pigmenţi de culoare.
Doar unele animale
precum unele feline au un iris albastru. În ceea ce priveşte oamenii cu ochi
albaştri, culoarea ochilor este doar o coincidenţă evoluţionistă.
Acum zece mii de
ani, toţi oamenii aveau ochi căprui
În regiunea Mării
Negre, a avut loc o mutaţie a genei OCA2 acum aproximativ 10 000 de ani.
Aceasta este o genă care determină cantitatea de melanină din iris și astfel și
culoarea ochilor. Până în acea perioadă, toți oamenii aveau ochii căprui.
Cercetătorii
presupun că în epoca de piatră, mutația s-a manifestat în cadrul unui grup
relativ restrâns de oameni din care a luat naștere o populație aflată în
creștere și care a migrat în zona Mării Nordului și în Europa de Nord. Asta
este o explicație posibilă pentru faptul că în aceste zone, culoarea albastră
este cea mai frecvent întâlnită.
Se crede că în
următoarea perioadă a început un model de reproducere care a fost obișnuit mult
timp. Până în secolul al XX-lea, în multe regiuni din Europa, se căsătoreau la
fel ca și în America de Nord cuplurile asemănătoare din punt de vedere
morfologic. Astfel, suedezii se căsătoreau cu suedeze cu ochi albaștri, iar
americanii cu ochi albaștri preferau americancele cu ochi albaștri și nu
indiencele sau afroamericancele cu un iris închis la culoare.
Ochii albaştri sunt
periculoşi
Cercetătorii din
Boston au determinat un factor de risc de 1,9 pentru ca persoanele cu ohii
albaștri să moară din cauza metastazelor apărute la un astfel fe melanom
pigmentat al ochiului, fiind cu 90 la sută mai mare decât cel întâlnit la
persoanele cu ochi închiși la culoare.
În cadrul unui
studiu epidemiologic realizat în Australia la care au participat 3600 de
persoane dintr-o regiune din vestul orașului Sydney s-a descoperit că
persoanele cu un iris albastru au o probabilitate mai mare să sufere de
degenerscenţă maculară. S-a descoperit că riscul apariţiei unei forme avansate
a acestei afecţiuni este cu 70 la sută mai mare la persoanele cu ochi albaştri.
Degenerescenţa
maculară este cea mai frecventă cauză pentru pierderea vederii la cei aflaţi la
vârsta de pensionare. Aceasta are loc ca urmare a degradării celulelor maculei.
Pigmentarea precară este din nou un mare dezavantaj. Unul dintre cei mai
importanţi factori de risc pentru degenerescenţa maculară este supraexpunerea
la soare, ştiindu-se că persoanele cu ochii albaştri sunt mai sensibile la
razele soarelui.
Vor dispărea
complet ochii albaştri?
Acelaşi studiu a
scos la iveală şi un rezultat pozitiv pentru persoanele cu ochii albaştri. Aceştia au un risc mai mic să sufere de cataractă decât
cei cu un iris de culoare închisă. Problema este, însă că această afecţiune
poate fi operată cu uşurinţă în prezent în timp ce degenerescenţa maculară nu
mai poate fi tratată.
Având în vedere
faptul că trăsăturile genetice ale unui iris de culoare albastră sunt moştenite
în mod recesiv, pigmentarea închisă la culoare este dominantă şi faptul că din
ce în ce mai mulţi oameni îşi aleg parteneri de viaţă dintr-o altă etnie (pe
când acum 100 de ani, oamenii se căsătoreau în proporţie de 80 la sută doar cu
cei din propria etnie), dispariţia treptată a persoanelor cu ochi albaştri este
o consecinţă cât se poate de clară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment