Timp de mai mult de
50 de ani, SUA a luat parte la războiul rece din Cuba la doar 165 de km de
coasta americană.
Che Guevara şi Fidel Castro, principalii protagonişti ai revoluţiei cubaneze |
Acum se pare că situaţia din Cuba se va schimba. Preşedintele
Barack Obama a anunţat că se
va deschide o ambasadă americană la Havanna, iar
restricţiile de călătorie în statul insular vor deveni mai blânde.
Ambele ţări au
făcut schimb de presupuşi spioni. Cel
care a contribuit la acest succes istoric este nimeni altul decât papa
Francisc. Acesta s-a oferit ca şi intermediar în nişte scrisori personale
scrise atât preşedintelui american, Obama cât şi celui cubanez, Raúl Castro. Astfel,
SUA şi Cuba au ajuns la un acord în ceea ce priveşte restabilirea relaţiilor
diplomatice.
Pentru americani,
Cuba, „Perla din Caraibe“, este până în prezent parte componentă a SUA. Doctrina
Monroe, formulată de către al cincilea preşedinte al SUA, James Monroe, a fost
justificarea pentru alungarea colonizatorilor spanioli de pe insulă din anul 1823.
După războiul
spaniolo-american din anul 1898, Cuba a intrat sub stăpânire americană, însă a
rămas independentă din punct de vedere formal. Doar micul golf „Guantánamo Bay
a rămas sub stăpânire americană, SUA deschizându-şi acolo o bază marină.
Această bază mai există şi astăzi şi serveşte din anul 2002 drept închisoare
pentru terorişti. Aflată sub protecţie americană, Cuba a devenit foarte bogată,
principala cauză fiind dată de exporturile de zahăr. Havanna a devenit un fel
de Monte Carlo în variantă ameicană, petrecerile şi jocurile de noroc aflându-se
în prim plan.
Aici au venit
celebrităţi precum Ernest Hemingway şi Frank Sinatra. Economia a fost controlată de către concerne americane şi
de deţinători de terenuri americani. Preşedintele Cuba era Fulgencio Batista,
fiind sprijinit de către americani.
Lipsa de bunăstare
şi dictatura lui Batista a dus la detonarea unei bombe sociale ducând la
înfiinţarea unui grup de rebeli conduşi de către Che Guevara şi Fidel Castro şi
respectiv la declanşarea revoluţiei.
În anul 1959, Fidel Castro, „el
comandante“, a preluat conducerea partidului communist cubanez. Atunci când
Castro în annul 1960 a expropriate deţinătorii americani de terenuri şi firmele
americane, SUA a reacţionat sistând livrările de petrol. Drept consecinţă,
Castro a cerut autor de la Uniunea Sovietică şi şi-a găsit o altă sursă de
petrol. Reacţia americanilor a fost embargoul economic. Înlăturarea lui Castro
de la putere devenise astfel scopul official al Washingtonului, SUA organizând
mai multe atentate împotriva lui Castro.
Din teamă că
virusul comunismului se va extinde şi în ţările vecine, preşedintele american John
F. Kennedy a decis în aprilie 1961 o invazie în Cuba. Invazia nu a avut succes,
iar Castro a devenit erou naţional.
În toamna anului 1962, Uniunea Sovietică
a staţionat arme nucleare în Cuba. SUA a reacţionat printr-o blocadă marina,
lumea aflându-se în preajma unui al treilea Război Mondial. În ultimul moment,
Kennedy şi omologul său sovietic, Chruschtschow au ajuns la un acord pentru retragerea
armelor nucleare.
Embargoul comercial
impus de către SUA a aruncat Cuba într-o criză economică. Castro mai putea să
îţi ţină în frâu poporul doar cu violenţe.
O dată cu
destrămarea Uniunii Sovietice din 1991, Cuba a pierdut cel mai important aliat
al său. Din 2008, fratele lui Castro, Raúl, în vârstă de 83 de ani, încearcă cu
prudenţă să apropie ţara de Occident.
Oare va deveni Cuba
liberă? Va avea parte Cuba de o economie
de piaţă. Potrivit experţilor, deschiderea către SUA ca schimba Cuba. Cu toate
acestea, o schimbare a regimului politic nu va fi posibilă atâta timp cât Fidel
Castro trăieşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment