În secolele VII-XII,
bizantinii foloseau o armă incendiară în bătăliile pe mare, cu efecte
dezastruoase pentru adversari.
Focul grecesc
a permis Imperiului Bizantin să
supravieţuiască la două asedii ale arabilor. Ingredientele şi procesul de
fabricaţie au rămas secrete. Compoziţia exactă a teribilei arme s-a pierdut.
Misterul formulei a fost mult timp elementul cheie al cercetărilor privitoare
la focul grecesc. O substanţă lichidă era împroşcată asupra soldaţilor duşmani
şi aceştia se transformau în coloane de foc. Apa nu putea fi folosită ca mijloc
de salvare, fiindcă lichidul continua să ardă şi în apă. Ca să se stingă
focul, era nevoie de nisip, oţet sau urină. Focul grecesc poate fi văzut pe o
miniatură a lui John Skylitzes de la Madrid, care prezintă bătălia romanilor cu
flotila lui Toma slavul, liderul unei revolte antifeudale din Bizanţ.
Următoarele cuvinte pot fi văzute deasupra vaselor maritime: „Romanii au dat
foc flotei inamicului”. |
|
Miniatură din Cronica lui Ioan Skylitzes de Madrid
păstrată la Biblioteca Naţională din Spania
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment