Există soartă? Există destin?

Toată lumea este curioasă să știe dacă există soartă, dacă există destin și, deigur, la această întrebare nu poate să răspundă correct decât Biblia.

Tema este foarte complexă. În general, soarta se consideră un curs de evenimente determinat care nu este sub controlul uman. Un răspuns timpic la credința în destin este resemnarea. Dacă nu putem schimba destinul, atunci să încercăm s-o facem? Ceea ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Nu putem face nimic privitor la acest lucru. Asta se cheamă fatalism și nu este biblic.

Fatalismul nu e un concept biblic

Fatalismul este o premiză importantă a Islamului, care cere supunerea totală la suveranitatea lui Allah. De asemenea e răspândit la scară largă în hinduism. De fap teste vorba de o viziune fatalistă asupra vieții care ajută la menținerea sistemului de caste în India. Mitologia greacă spunea despre Moirae că erau trei zeițe, fiice ale lui Zeus, care controlau destinele tuturor oamenilor. Erau reprezentate de altfel ca niște țesătoare ale vieților umane. Deciziile lor nu puteau să fie anulate nici de alți zei. Însă fatalismul nu este un concept biblic.

Liberul arbitru foarte important

Biblia ne învață că omul a fost creat cu capacitatea de a lua decizii morale și că el este responsabil pentru aceste decizii. Căderea omului nu a fost un everniment predeterminat. Adam și Eva nu au fost victim nefericite ale unui mânuitor de marionete. Dimpotrivă, Adam și femeia lui au avut posibilitatea de a alege supunerea (cu corespunzătoarea sa binecuvântare) sau nesupunerea (cu blestemul drept consecință). Ei știau care avea să fie rezultatul deciziei lor și trebuiau să fie responsabili (Facerea 3). Tema responsabilității pentru alegerile noastre continua pe tot parcursul scripturilor. Cel care semănă nedreptate va culege nedreptate” (Proverbe 22:8a). În toată munca este rod; dar cuvintele deșarte ale buzelor sărăcesc (Proverbe 14.23). Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele şi vei avea laudă de la ea. (Romani 13:3). Adesea, când Biblia vorbește de destin, se referă la un destin pe care oamenii și l-au adus asupra lor înșile. ”Căci v-am spus deseori şi vă mai spun şi acum, plângând, că sunt mulţi care trăiesc ca duşmani ai crucii lui Cristos. Sfârşitul lor va fi distrugerea…” (Filipeni 3:18-19).

Nu putem da vina pe destin

”Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere^*, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor” (Psalmi 49:13).  ”Şi morţii au fost judecaţi după^†† faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea” (Apocalipsa 20:13). Păcătuim pentru că alegem să o facem. Nu putem să dăm vina pe soartă, pe destin , pe prdestinare. ”Nimeni, când este ispitit, să nu zică: Sunt ispitit de Dumnezeu. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău și El Însuși nu ispitește pe nimeni. Ci fiecare este ispitit când este atras de pofta lui însuși și momit.(Iacov 1:13-14). În mod curios, multe persoane care aleg să păcătuiască sunt suparate de consecințele păcatului lor. Prostia unui om îi suceşte calea, şi apoi inima lui se înfurie împotriva Domnului. (Proverbe 19:3). Acesta este un verset foarte revelator. Când un om își distruge în mod nechibzuit viața, el poate insista să-l învinovățească pe Dumnezeu sau poate „Norocul”. În acest fel, el persistă în nebunia sa.

Soarta și destinul: suveranitatea Domnului

Biblia ne învață, de asemenea, că noi alegem să avem credință. Porunca de a crede care este repetată de mai multe ori în scripturi înseamnă faptul că avem de ales în această chestiune. ”… nu fi necredincios, ci credincios”(Ioan 20:27, Faptele 16:31; 19:4). Dar să nu avem o idee greșită, nu suntem proprietarii suverani ai destinului nostru. Numai Dumnezeu este suveran. Controlul Său suveran se numește ”providență”. El a ales să ne dea un liber arbitru și a creat un univers moral în care legea cauzei și a efectului este o realitatate. Dar Dumnezeu este unicul Dumnezeu și nu exisă ”cauzalități” în univers. Un Dumnezeu omniscient și omnipotent trebuie să aibă un plan, prin urmare, nu ar trebui să fie surprinzător faptul că Biblia vorbește despre un plan divin.

Planul lui Dumnezeu

Planul lui Dumnezeu, întrucât aparține lui Dumnezeu, este sfânt, înțelept și binevoitor. Providența lui Dumnezeu lucrează pentru a duce la bun sfârșit planul Său de creație. Dumnezeu vorbește în Isaia 48:3, ”De multă vreme am făcut cele dintâi prorocii, din gura Mea au ieşit, şi Eu le-am vestit: deodată am lucrat şi s-au împlinit”. Cee ace Dumnezeu anunță, face (și poate să anunțe cu secole înainte). A lupta împotriva planului lui Dumnezeu este inutil. ”Nu există nici înţelepciune, nici pricepere şi nici vreun plan care să reuşească împotriva Domnului” (Proverbe 21:30). Acesta este motivul pentru care turnul lui Babel nu a fost niciodată terminat (Facerea 11:1-9), de ce detractorii lui Daniel au fost aruncați la lei (Daniel 6:24), de ce Iona a stat în burta peștelui? (Iona1:17)? De ce am probleme când păcătuiesc? Inclusiv cee ace numim ”cauzalitate” sau ”soartă” este sub controlul lui Dumnezeu. Se aruncă sorţul în poală, dar orice decizie este de la Domnul. (Proverbe 16:33). Cu alte cuvinte, Dumnezeu este implicat în conducerea lumii.

Totul este în mâinile lui Dumnezeu

Tot ceea ce se întâmplă în lume este făcut să funcționeze în conformitate cu scopul lui Dumnezeu. Răul există, dar nu este lăsat să încurce providența lui Dumnezeu. Dumnezeu folosește chiar și oamenii păcătoși pentru scopurile Sale. ”Inima regelui este în mâna Domnului, El o îndrumă ca pe cursul unei ape, oriunde vrea El” (Proverbe 21:1). ”Dumnezeu a lucrat în inimile egiptenilor” (Ieșirea 12:36) și în cea a regelui Artajerjes (Esdras 7:27) pentru a-și atinge scopul. Chiar și când intenția omului este pur malefică, Dumnezeu poate încă duce la îndeplinire voința Lui, ca în cazul celor care l-au răstignit pe Iisus (Faptele 2:23; 4:27-28).

Planul lui Dumnezeu include recompensă

Planul lui Dumnezeu include o recompensă pentru acei care cred în El și El promite să-și glorifice fiii. ”Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit- o mai înainte de veci, spre slava noastră Pe care nici unul dintre stăpânitorii acestui veac n-a cunoscut-o, căci, dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei; Ci precum este scris: ”Cele ce ochiul n-a văzut şi urechea n-a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gătit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El””. (1 Corinteni 2:7-9). Observați folosirea cuvântului gătit în acest pasaj și că este un destin bazat pe dragostea noastră pentru Domnul..

Un Plan Individual

Suveranitatea lui Dumnezeu atinge chiar și un plan pentru viața noastră în mod individual. Acest lucru este ilustrat în chemarea pe care Dumnezeu a făcut-o lui Ieremia, chiar înainte de a se naște profetul. ⁴Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: Mai înainte să te fi creat în pântecele mamei tale, te cunoşteam^[a],şi mai înainte să fi ieşit din pântecele ei, te pusesem deoparte şi te făcusem profet al neamurilor. (Ieremía 1:4-5). Și David a recunoscut că Dumnezeu a avut un plan pentru el. ”Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau și în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.
(Psalmi 139:16). Datorită acestei cunoașteri, David a căutat să se îndrepte îndeosebi spre Domnul în multe situații, cum ar fi în 1 Samuel 23:9-12.

Soarta și destinul -concluzii

În Faptele 9, Iisus îi apare lui Saul din Tars cu o declarație interesantă: ” Îţi este greu să arunci cu piciorul înapoi în vârful unui ţepuş” (5; Faptele 26:14). Evident, Isus avea un plan pentru Saul, iar el (în mod dureros) se opunea. Exercitarea libertății noastre împotriva planului lui Dumnezeu poate fi dureroasă. Apoi Iisus îi spune lui Saul că un om pe nume Anania va veni să-l viziteze, iar apoi Iisus îi spune lui Anania (versetele 11-12). Evident, Iisus avea și un plan pus la punct anterior pentru Anania. Acum, Anania nu voia să-l viziteze pe Saul (versetele 13-14). Poate ar fi făcut ca Iona fugind în altă parte. Dacă aceasta ar fi fost alegerea lui, Dumnezeu ar fi avut un „pește” pregătit să-l aducă înapoi. Din fericire, Anania s-a supus (versetul 17). Exercitarea libertății noastre de a urma planul lui Dumnezeu aduce binecuvântare. Pe scurt, Biblia învață că Dumnezeu conduce. Pe de altă parte, El ne-a dat libertatea să-L ascultăm sau să nu-L ascultăm și există unele lucruri pe care Dumnezeu le face doar ca răspuns la rugăciune.(Iacov 4:2). Dumnezeu îi binecuvântează pe ascultător și El este răbdător cu cei care nu se supun, chiar și până la punctul de laxitate aparentă. El are un plan pentru viețile noastre, care include bucuria noastră și gloria Lui în această lume și în lumea următoare. Cei care îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor au acceptat planul lui Dumnezeu (Ioan 14:6). După aceea, este o urmărire pas cu pas a ceea este mai bun al lui Dumnezeu pentru noi, rugându-ne ca voia Lui să fie făcută. (Matei 6:10), și evitarea abaterii către păcat (Psalmi 32:1-11; 119:59; Evrei 12:1-2). Iată ce zice Biblia despre soartă, despre destin.