Misterele prințului Philp

Misterele prințului Philp au un impact extraordinar astăzi în ziua înmormântării sale. Deși nu a trăit acolo decât primele 18 luni de viață, legătura sa cu Grecia l-a însoțit toată viața. Soțul Reginei Elisabeta a II-a, care a încetat din viață vineri, 9 aprilie, la 99 de ani, s-a născut în insula greacă Corfu la 10 iunie 1921, la opt ani după asasinatul bunicului său, George I al Greciei. Unicul fiu al prințului Andrei de Grecia și al prințesei Alice de Battenberg, Philip s-a născut în palatul Mon Repos, care acum e muzeu, însă în urmă cu un secol era reședința de vară a familiei regale a Greciei.

A stat puțin în Grecia

Când avea doar 18 luni, familia lui a trebuit să fugă din țară din cauza unei lovituri militare, în urma căreia prințul Andrei, tatăl lui Philip, a fost condamnat la moarte. A fost acuzat a fi unul dintre principalii responsabili ai dezastroasei campanii a armatei grecești în Turcia. La presiunea Marii Britanii, condamnarea nu a fost executată, cu condiția ca Andrei de Grecia să se exileze pentru totdeauna. Erau timpuri tulburi pentru monarhia greacă, cu abdicarea regelui Constantin I, după care a urmat scurta domnie a lui George al II-lea (1922-1924).

Într-o ladă cu portocale

Călătoria lui Philip din Grecia până a ajuns la palatul Buckingham a fost cu totul extraordinară. A început în 1922, într-un leagăn făcut dintr-o ladă de portocale, unde a dormit ca bebeluș în timp ce nava de război care i-a salvat sfâșia valurile Mării Adriatice ducându-l cu familia în Italia. În fuga lor, au fost ajutați de regele George al V-lea al Angliei, văr primar cu prințul Andrei. Decizia monarhului de a-i salva a fost în mare parte determinată de remușcarea că nu a putut să ajute o altă rudă apropiată, pe țarul Nicolae al II-lea în timpul revoluției ruse cu cinci ani înainte.

S-au instalat la Paris

Familia lui Philip s-a instalat la periferia Parisului, într-o căsuță de țară proprietatea mătușii prințului. După câțiva ani de stat în Franța, nucleul familiei s-a destrămat. Prințul Andrei s-a instalat la Montecarlo și Filip, cel mai mic dintre cei cinci copii ai acestuia ( patru fiice și el singurul fiu-n.r.) a fost trimis la învățătură în Scoția și Anglia. Cele patru surori s-au căsătorit cu nobili germani, care în majoritate erau simpatizanți ai mișcării naționalsocialiste germane emergente. Copilăria lui Philip a fost marcată de o serie de pierderi și tragedii familiale. În 1930, pe când avea 8 ani, mama lui a fost internată într-un centru psihiatric după ce a suferit o criză nervoasă.

Philip a fost departe de părinți

Philip a trăit puțin cu părinții în anii care au urmat. Tatăl său s-a restras în Franța, pe Coasta de Azur, iar rudele mamei lui din Marea Britanie au ajutat la creșterea lui. Apoi, el a adoptat numele lor de familie, Mountbatten, forma engleză a numelui de familie Battenberg. Philip și-a petrecut anii de adolescență la internatul unei școli scoțiene, Gordonstoun. Fondatorul și directorul acestuia era pionierul educator evreu Kurt Hahn, care fusese explulzat din Germania pentru condamnarea naziștilor. Hahn și Gordonstoun i-au asigurat lui Philip o senzație de stabilitate după tulburările din copilărie.

O altă tragedie l-a marcat

Dar ultimii ani de la Gordonstoun au fost umbriți de moartea surorii sale, Cecilie, și a familiei sale într-un accident de avion în timp ce se îndreptau spre Londra pentru a asista la o nuntă din familie în 1937. I-a revenit lui Hahn să-i dea cumplita veste pe când Philip avea 16 ani, care avea să nu mai uite niciodată ce a auzit în cabinetul directorului. Șase luni mai târziu, Philip a suferit o altă pierdere. Tutorele său, Georgie Milford Haven, a murit de cancer la 45 de ani.

Problemele mamei sale

Legăturile lui Philip cu Grecia nu s-au rupt pentru că era căminul mamei sale, care a avut o viață cu suișuri și coborâșuri. Surdă de la 4 ani, Alice de Battenburg (1885-1969), strănepoata reginei Victoria a Regatului Unit era considerată cu dificultăți intelectuale fiindcă nimeni nu recunoștea ce se întâmpla. Tânăra a învățat opt limbi după citirea buzelor. În 1902, l-a cunoscut pe prințul Andrei, al patrulea fiu al regelui George I al Greciei cu care s-a căsătorit după un an în orașul german Darmstadt, înainte de a se stabili în palatele regale grecești.

A fost infirmieră voluntară

În timpul războaielor din Balcani (1912-1913) a lucrat ca infirmieră voluntară la Crucea Roșie, dar după plecarea în Franța situația sa s-a înrăutățit. Relația ei cu prințul s-a deteriorat până ce a fost internată într-un sanatoriu după ce a fost diagnosticată de Sigmund Freud cu schizofrenie și i-a aplicat terapie cu electroșocuri. Când în fine a ieșit din sanatoriu, s-a separat de soț și s-a întors în Germania. În acest timp, Philip studia în Anglia, Franța și Germania. La 18 ani s-a alăturat Marinei regale britanice. După aceea s-a dus în Grecia cu intenția de a trăi acolo cu mama lui, care revenise acolo pentru a-i ajuta pe săraci. Dar nu a stat decât o lună cu mama, fiindcă unchiul lui, regele George al II-lea al Greciei, i-a cerut să revină în Marea Britanie și să continue serviciul în Marină.

A luptat în Al Doilea Război Mondial

Prințul Philip a luptat în Al Doilea Război Mondial în timp ce mama sa a rămas în Grecia ocupată de Germania nazistă. După eliberare, Alce de Battenburg a devenit călugăriță și a încercat să facă o mânăstire în localitatea greacă Tinos. În 1947, ea a fost la nunta lui Philip cu prințesa Elisabeta a Angliei și apoi a astistat la încoronarea acesteia ca Regină. În 1967 a fost adusă de prințul Philip la Buckingham, unde a murit după câțiva ani.

Renunțarea la tron

”Ruptura oficială” a lui Philip cu Grecia s-a produs la 21 noiembrie 1947 înainte de căsătoria cu Elisabeta a II-a, când a renunțat la titlul său regal grec. Atunci a adoptat numele de familie al mamei (Mountbatten) și a devenit cetățen britanic. După moartea sa, țara lui natală i-a dedicat o amintire. Președinta Ekaterini Sakellaropoulou a distribuit o poză a tânărului Philip îmbrăcat în uniforma Gărzii Guardia Evzone, unitate ceremonială care încă protejează parlamentul grec. Și primarul Atenei, Kostas Bakoyannis, și-a exprimat ”profunda tristețe” pentru moartea prințului Philip.