La mijlocul anilor 50,
italienii creează Festivalul italian al cântecului, de la Sanremo, care se
bucură de mare succes. Se căutau emisiuni noi pentru îmbogăţirea emisiunilor de
televiziune.
Denumirea Marele Premiu Eurovision al Cântecului European a fost dată de un jurnalist britanic. Eurovisionul nu a avut niciodată ca obiectiv să dea o şansă artiştilor debutanţi. Importantă este piesa, nici măcar să fie cântată obligatoriu de un cântăreţ din ţara reprezentată. Astfel s-a putut ca Céline Dion, din Canada, să câştige competiţia pentru Elveţia. Prima ediţie a avut loc la Lugano, în 1956. Aşa a început povestea, care ar fi fost prea frumoasă, dacă acum nu ar fi prea dezamăgitoare… S-au lansat şi hituri nemuritoare, cum ar fi : „Non ho l'étà“, Gigliola Cinquetti (Italia), „Poupée de cire, poupée de son“, France Gall (Franţa), „Merci chérie“, Udo Jürgens (Austria), „Un jour, un enfant“, Frida Boccara (Franţa), „Après toi“, Vicky Léandros (Luxemburg), „Waterloo, Abba (Suedia), „Save your kisses for me, Brotherhood Of Man (Marea Britanie), „L'oiseau et l'enfant“, Marie Myriam (Franţa), „Ein bisschen Frieden“ , Nicole (Germania), „Insieme 1992“, Toto Cutugno (Italia), dar au câştigat şi multe piese despre care nu s-a mai auzit… Nu au fost premiate hituri senzaţionale, cum ar fi piesa „Volare“, cântată de Domenico Modugno, au trecut neobservaţi cântăreţi de răsunet, precum Julio Iglesias. Dar cel mai trist este că a devenit un fel de târg al punctelor acordate pe interese şi prietenii de graniţă, neam, geopolitice şi de tot felul. De la ediţiile impecabile din anii 1950 şi 1960, 1970 şi 1980, când noi, românii, doar visam la Eurovision, s-a ajuns la paranoia excentricităţii cu orice preţ, în locul lansării de hituri, care îi era menirea. Grotescul, promiscuitatea chiar, show-ul şocant, zgomotos şi blasfemic sunt cultivate cu asiduitate fără să putem înţelege în ce scop, cui prodest ? Oare nu este încă un concurs al cântecului ? Nu ar trebui să ne încânte în primul rând urechile ? De ce măcar nu i se schimbă titlul în Festivalul nebuniilor, al absurdului sau al abracadabrantului, al anormalului şi bizareriilor. Atunci nu s-ar mai supăra nimeni. Noi, cei care încă mai sperăm să-şi respecte denumirea de Festival al Cântecului ce uneşte Europa pe culmile desfătării o zi pe an, insistăm încă să-l vedem. Pentru cât timp se va mai întâmpla minunea ?! Nu închei înainte de a men'iona şi o mică schimbare în bine. În ultima vreme am remarcat o revenire la cântecul interpretat în limba propriei ţări, tendinţă binefăcătoare spre magica împlinire a visului Europei în unitatea diversităţii.
Iată
şi o rememorare a pieselor câşigătoare din istoria festivalului :
1956 : (Elveţia)- Lys Assia (Elveţia), 1957: Frankfurt
(Germania)- Corrie Brokken (Olanda), 1958: Hilversum (Olanda)- André Claveau
(Franţa), 1959: Cannes (Franţa)- Teddy Scholten (Olanda), 1960: Londra (Marea
Britanie)- Jacqueline Boyer (Franţa), 1961: Cannes (Franţa)- Jean Claude Pascal
(Luxemburg), 1962: Luxemburg: Isabelle Aubret (Franţa), 1963: Londra (Marea
Britanie): Grethe & Jørgen Ingmann (Danemarca), 1964: Copenhaga
(Danemarca)- Non ho l'étà, Gigliola Cinquetti (Italia), 1965: Napoli (Italia):
Poupée de cire, poupée de son, France Gall (Franţa), 1966: Luxemburg- Merci
chérie, Udo Jürgens (Austria), 1967: Viena (Austria)- Puppet on a string,
Sandie Shaw, 1968: Londra (Marea Britanie): La, la, la, Massiel, 1969: Madrid
(Spania): Vivo cantando (Salomé), 1970: Madrid (Spania): Boom, bang-a-bang,
Lulu(Marea Britanie), De troubadour, Lennie Kuhr (Olanda), Un jour, un enfant
(Frida Boccara), 1970: Amsterdam (Olanda)- All kinds of everything, Dana
(Irlanda), 1971: Dublin (Irlanda)- Un banc, un arbre, une rue, Séverine (Monaco),
1972: Edinburg (Marea Britanie)- Après toi, Vicky Léandros (Luxemburg), 1973:
Luxemburg- Tu te reconnaîtras, Anne Marie David (Luxemburg), 1974: Brighton
(Marea Britanie)-Waterloo, Abba (Suedia), 1975: Stockholm (Suedia)-
Ding-a-dong, Teach-In (Olanda), 1976: Haga (Olanda)- Save your kisses for me,
Brotherhood Of Man (Marea Britanie), 1977: Londra (Marea Britanie)- L'oiseau et
l'enfant, Marie Myriam (Franţa), 1978: Paris (Franţa): Abanibi,
Izhar Cohen & Alphabeta, 1979: Israel: „Hallelujah“, Gali
Atari mit Milk & Hone (Israel),1980( Israel) : What's Another Year,
Johnny Logan (Irlanda), 1981 : „Making Your Mind Up“, Bucks Fizz (Marea
Britanie), 1982 : „Ein bisschen Frieden“ , Nicole (Germania), 1983 : „Si
la vie est cadeau“, Corinne Hermès (Luxemburg), 1984 : „Diggi-Loo
Diggy-Ley“, Herreys (Suedia), 1985 : „La det swinge“, Bobbysocks
(Norvegia), 1986 : „J'aime la vie“, Sandra Kim (Belgia), 1987 : „Hold
Me Now“, Johnny Logan (Irlanda), 1988 : „Ne partez pas sans moi“, Celine
Dion (Elveţia), 1989 : „Rock Me“, Riva (Iugoslavia), 1990 : „Insieme
1992“, Toto Cutugno (Italia), 1991 : „Fådgad av en stormvind“, Carola (Suedia),
1992 : „Why Me?“, Linda Martin (Irlanda), 1993 : „In Your Eyes“,
Niamh Kavanagh (Irlanda), 1994 : „Rock'N'Roll Kids“, P. Harrington &
Ch. McGettigan (Irlanda), 1995: „Nocturne“,Secret Garden (Norvegia), 1996: „The
Voice“, Eimear Quinn (Irlanda), 1997 : „Love Shine A Light“, Katrina &
The Waves (Marea Britanie), 1998 : „Diva“, Dana International (Israel), „Take
Me To Your Heaven“,Charlotte Nilsson (Suedia), 2000 : „Fly on the Wings of
Love“,The Olsen Brothers (Danemarca), 2001: „Everybody“,Tanel Badar og Dave
Benton (Estonia), 2002: „I Wanna“,Marija N (Letonia), 2003: „Everyway That I Can“, Sertab
Erener (Turcia), 2004: „Wild Dances“,Ruslana Lyzhichko (Ucraina), 2005 :
„My Number One“, Helena Paparizou (Grecia), 2006 : „Hard Rock Hallelujah“,
Lordi (Finlanda), 2007 : „Molitva“, Marija
Serifovic (Serbia), 2008 : „Believe“, Dima Bilan (Rusia), 2009 :
„Fairytale“, Alexander Rybak (Norvegia), 2010 : „Satellite“, Lena
Meyer-Landrut (Germania), 2011 : „Running Scared“, Ell / Nikki
(Azerbaidjan), 2012 : „Euphoria“, Loreen (Suedia).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment