Miracol la Buenos Aires

În 1996, când papa Francisc era episcop auxiliar al cardinalului Quarracino la Buenos Aires a avut loc un miracol euharistic de notorietate.

Însuşi actualul papă a cerut să fie fotografiat şi examinat.
La 18 august 1996, la ora 19.00, părintele Alejandro Pezet celebra slujba în biserica din centrul comercial al oraşului. În timp ce termina de dat Sfânta Comuniune, o femeie a venit să-i spună că a găsit o hostie (azimă pe care catolicii o folosesc la împărtăşanie) aruncată în fundul bisericii. Mergând la locul indicat, părintele Alejandro a văzut hostia murdară. Cum nu putea să o consume, a pus-o într-un mic recipient cu apă pe care îl ţinea în tabernaculul capelei Sfântului Sacrament.

Luni 26 august, deschizând tabernaculul, a văzut, sprea marea sa stupefacţie, că hostia devenise o substanţă sângerândă. L-a informat pe Mgr Jorge Bergoglio, actualul papă, care a dat instrucţiuni ca hostia să fie fotografiat în mod profesionist. Fotografiile, realizate la 6 septembrie, arată clar că hostia, care devenise o bucată de carne sângerândă, crescuse mult ca mărime. Timp de mai mulţi ani, hostia a rămas în tabernacul, totul fiind păstrat secret. Cum hostia nu suferea nicio descompunere vizibilă, Mgr Bergoglio a decis să i se facă o analiză ştiinţifică. La 5 octombrie 1999, în prezenţa Mgr Bergoglio, devenit arhiepiscop, dr Castanon a prelevat un eşantion din bucata sângerândă şi l-a trimis la New York pentru analiză. Cum nu voia să influenţeze rezultatele, a decis să ascundă echipei ştiinţifice originea eşantionului. Unul dintre cercetători era reputatul cardiolog şi patolog medico-legist dr Frederic Zugiba. El a determinat că substanţa analizată era sânge adevărat şi carne veritabilă ce conţinea ADN uman. Doi australieni, jurnalistul Mike Willesee şi juristul Ron Tesoriero, au fost martorii acestor teste. Când li s-a spus despre originea eşantionului, au fost sideraţi. Mike Willesee l-a întrebat pe cercetător cât timp globulele albe ar fi putut să rămână vii, dacă ar fi provenit de la ţesuturi umane conservate în apă. Dr Zugiba i-a spus că ar fi încetat să existe după câteva minute. Jurnalistul i-a spus atunci că substanţa de unde provenea eşantionul fusese mai întâi conservată în apă obişnuită timp de o lună şi apoi timp de trei ani fusese conservată în apă demineralizată, abia după aceea eşantionul fiind prelevat pentru analiză. Medicul a spus că nu poate să ofere nicio explicaţie ştiinţifică pentru acel fenomen. Zugiba a spus chiar că celulele din eşantion erau în mişcare şi pulsau, ca şi când ar fi fost în viaţă. Nu i-a venit să creadă când i s-a relevat că provenea de la o azimă (pâine nedospită) care s-a transformat în mod misterios în carne sângerândă. Apoi dr. Ricardo Castanon Gomez a dus un eşantion la analiză la un laborator care analizase un alt miracol (miracolul Lanciano), fără să dezvăluie originea eşantionului. Cercetătorii au ajuns la un rezultat similar : era un sânge de tip AB pozitiv caracteristic unui om născut în Orientul Mijlociu.