Misterele cowboy-lor

Cuvântul “cowboy” înseamnă în traducere grosieră “băiat văcar”. Denumirea de “cowboy” apare pentru prima oară în anul 1750. 

Perioada cowboy-ilor începe în jurul anului 1865 după războiul civil american pe vremea când s-au dezvoltat crescătoriile de vite din Texas.

Cererea de carne era mare. Carnea era vândută mai ales în nord. Pentru munca la ferme era nevoie de mulţi cowboy, dintre care mulţi erau foşti soldaţi. Modelele lor erau crescătorii de vite din Mexic, numiţi “vaqueros”, care erau călăreţi excepţionali. Îmbrăcămintea cowboy-lor avea un scop bine determinat. Pălăria cu boruri largi îi proteja de soare şi de ploi. Deasupra cămăşii de flanelă purtau veste de piele. Deoarece petreceau mult timp în şa, pantalonii lor de piele aveau turul acoperit cu bucăţi de piele. Mai târziu aceştia au fost înlocuiţi cu blugii.

La muncă purtau chaps, adică pantaloni de piele acoperiţi cu blană, care îi apărau să nu se înţepe în crengile ascuţite şi să nu fie răniţi de animale. Cunoscuta lor eşarfă îi proteja de praf, la nevoie îşi acopereau gura cu ea. De asemenea o foloseau pentru a-şi înfăşura rănile sau labele animalelor. Cizmele cowboy-lor aveau pinteni de oţel sau de argint şi slujeau pentru mânarea cailor. Tocul cizmelor era esenţial deoarece îi ajuta să nu alunece când se urcau pe scara de la şa.