O posibilă explicaţie a monumentului preistoric de la Stonehenge

 De secole bune tot încearcă oamenii de ştiinţă să descifreze misterul celebrului monument preistoric de la Stonehenge.

 În prezent a apărut o nouă teză conform căreia rocile de bazalt masive ar fi fost destinate scoaterii

unor sunete asemănătoare clopotelor sau gongurilor.

Cercul preistoric de la Stonehenge este aşezat pe podişul Salisbury din comitatul britanic Wiltshire. Cercetătorii de la facultatea de artă Royal College of Art din Londra sunt de părere că rocile sunau la fel ca şi clopotele sau gongurile atunci când erau lovite cu ciocanele. Conform tezei acestora, rocile masive de bazalt au fost amplasate datorită calităţilor lor sonore, sunetul acestora putând fi auzit chiar şi de la o distanţă de 300 de km.

Locul de origine al momumentului preistoric de la Stonehenge este cunoscut pentru litofonie adică proprietatea rocilor ca atunci când sunt lovite să scoată sunete asemănătoare clopotelor sau gongurilor. Paul Devereaux, unul dintre oamenii de ştiinţă implicaţi în lucrările de cercetare, consideră că până acum nu s-a luat deloc în considerare faptul că sunetul ar fi jucat un rol important pentru realizarea acestui monument preistoric. Pe atunci, rocile ar fi avut nişte proprietăţi sonore foarte variate, însă cu timpul aceste proprietăţi au dispărut treptat. Caracterul sonor al rocilor ar fi avut de suferit în anii 50 când rocile au intrat înr-un proces de reabilitare folosindu-se ciment. După cum se ştie, cimentul distruge proprietăţile sonore ale unei roci.

Rocile care scot sunete se alătură celor mai vechi instrumente muzicale ale omenirii. Documente care atestă existenţa rocilor litofone datează de acum 2000 de ani î.H.r. Rocile de la Stonehenge datează din perioada de timp cuprinsă între anii 2500 şi 2000 î.H.r.