De ce scoţienii poartă fustă?

Kiltul, sau fusta este un simbol al Scoţiei. Kiltul este un articol vestimentar tradiţional scoţian.

De unde vine acest obicei? Este adevărat că bărbaţii nu poartă lenjerie intimă pe sub fustă ? În Scoţia mai mult plouă decât este timp frumos. Şi totuşi bărbaţii scoţieni mai mult se descoperă decât se acoperă. Este necesar un material ecosez (tartan) de 6 metri pentru un kilt. Istoria kiltului începe în secolul XVIII în regiunea Highlands (nordul şi vestul ţării). În aceste regiuni înalte împăratul Hadrian (122 d.Hr) a construit un zid cu o lungime de 117 km ca să-şi protejeze poporul de invaziile barbare. În spatele zidului trăiau ţărani foarte săraci care nu aveau cu ce să se îmbrace. În locul hainelor, bărbaţii se înfăşurau cu un tartan, o bucată de material de 6 metri în jurul taliei şi susţinută de o centură. Veşmântul putea fi purtat şi ca o togă sau servea de cuvertură pentru a dormi. Tartanul nu era atunci decât o ţesătură simplă de formă pătrată de lână groasă şi rezistentă la ploaie a cărei culoare varia în funcţie de clan. Abia în 1727 s-a transformat în kilt. La acea vreme un maestru fierar din Lancashire avea nevoie de cărbune pentru munca sa. Tartanul ca material în jurul trupului devenise greu de purtat în timpul lucrului cu cărbunele. A fost nevoie să se taie din material şi să se fixeze pe lângă corp. Aşa a luat naştere kiltul pe care îl cunoaştem. În 1945, revolta iacobiţilor a dorit să readucă dinastia Stuart pe tronul Angliei a marcat un punct de turnură în istoria kiltului. În timpul mişcărilor, orice semn care exterioriza o particularitate scoţiană a fost interzisă, mai ales în domeniul vestimentar. De atunci poporul nu a mai purtat kilt, însă elitele le-au păstrat ca un mijloc de afirmare a identităţii lor. În anii 1900, alte popoare celtice, cum ar fi irlandezii, galezii , bretonii şi locuitorii din Cornwales au adoptat la rândul lor acest articol tradiţional. Dar o întrebare rămâne.Scoţienii sunt ei într-adevăr goi pe sub kilt. Potrivit legii, oricine e liber să-l poarte cum doreşte, cu condiţia să r[mână discret dacă decide să nu poarte lenjerie intimă.