Cum a luptat Regina Marii Britanii să se mărite cu dragostea vieții ei, Prințul Philip

Regina Elisabeta a II-a a luptat pentru dragostea vieții ei. Potrivit serialului Netflix, ”The Crown”, Regele George al VI-lea a avut rezerve privitoare la Philip Mountbatten, un tânăr ofițer elegant din Marină. Tânăra Elisabeta avea însă ochi numai pentru Prințul Philip, care și-a anunțat joi, 4 mai, retragerea de la îndatoririle din viața publică. Biografa Sally Bedell Smith, autoarea cărții ”Elisabeta Regina”, a spus pentru revista ”People”: ”S-a îndrăgostit la 18 ani și nu a mai avut niciodată ochi pentru altcineva”.

”Una din cele mai mari realizări a Elisabetei a fost
că i s-a permis să se mărite cu dragostea vieții ei”, spune producătoarea executivă a filmului ”The Crown”, Suzanne Mackie. Însă nu i-a fost ușor să-i convingă pe neîncrezători. Elisabeta avea 8 ani și Philip 13 ani când drumrile lor s-au încrucișat pentru prima oară, în 1934, la nunta prințesei Marina a Greciei (verișoara lui) cu prințul George, duce de Kent (unchiul ei). Ea avea 13 ani, iar el 18 ani, când ea s-a îndrăgostit de frumosul print grec și danez cu înălțimea de 1,88 m, însărcinat să le escorteze pe ea și pe sora ei, Margareta, cu ocazia unei vizite împreună cu tatăl lor, regele George al VI-lea, la Colegiul naval regal din Dartmouth, unde prințul Philip fusese în acel an cel mai bun cadet al promoției sale. De atunci, ea și-ar fi jurat că va fi el și numai el alesul său. Fosta guvernantă a prințesei de la acea vreme, Marion Crawford, a confirmat că la un tea party ea ”nu l-a scăpat din ochi”. Deși el nu îi dădea în mod special atenție celei care nu era decât o adolescentă.  Au început să-și scrie, în ciuda faptului că el s-a înrolat în Al Doilea Război Mondial. Într-una dintre scrisori, el i-a mărturisit că ”s-a îndrăgostit total și fără rezerve”. A profitat de permisiile obținute pentru a o vizita la diversele reședințe ale familiei regale pe cea care devenea puțin câte puțin adultă. La Crăciunul din 1943, apropiații adunați la castelul Windsor au descoperit că între ei se născuse o poveste de dragoste. Cu toate că a făcut o bună impresie viitorilor socrii, prințul Philip a cerut-o în secret de soție pe Elisabeta, în 1946. ”A fost magic”, a măsrturist ea mai târziu. A acceptat propunerea fără a se consulta cu tatăl său, regele George al VI-lea, care îi ceruse să mai aștepte. În van, prințesa era decisă și foarte îndrăgostită: ”Philip este un înger, este ca și cum ne-am aparține unul altuia de ani de zile”, le-a spus ea părinților. Abia în vara acelui an pretendentul i-a cerut mâna oficial monarhului, care i-a cerut să mai aibă răbdare până la aniversarea vârstei de 21 de ani a fiicei sale, la 21 aprilie 1947, pentru a anunța logodna. Logodna a fost oficial anunțată public la 10 iulie 1947, suscitând vii controverse. Înrudit cu casele regale ale Greciei și Danemarcei, nu destul de rafinat, potențialul soț al prințesei, în pofida serviciilor aduse ca locotenet al Royal Navy, nu era perceput drept o alegere judicioasă pentru Coroană. Pentru ca să aducă la tăcere gurile rele, prințul își abandonează titlurile princiare și se naturalizează ca englez, se convertește la Anglicanism și ia numele de domnișoară al mamei sale, Mountbatten. La un an după logodna secretă și la patru luni de la oficializare, pințesa Elisabeta și locotenentul Philip Mountbatten, care primește titlurile de duce de Edinburgh, conte de Merioneth, baron Greenwich, se căsătoresc în abația Westminster la 20 noiembrie 1947. 200 de milioane de peroane din întreaga lume ascultă la radio BBC ceremonia pe care premierul Winston Churchill o califică ”raza de lumină pe drumul greu pe care trebuie să-l urmăm”. ”A fost, pentru a spune lucrurile simplu, forța mea și sprijinul meu. Eu și întreaga mea familie, avem față de el o datorie mult mai mare decât ar pretinde-o”, spunea regina Elisabeta a II-a despre soțul său, prințul Philip, în 1997. Pentru ”Lilibeth!, cum i se spunea Elisabetei în sfera familială, pe vremea când s-au îndrgostit, prințul Filip a renunțat la cariera din Marină și a abandonat titlurile princiare ale Greciei și Danemarcei, și-a schimbat religia, a renunțat la fumat, a acceptat să trăască în umbra unei femei puternice cu devoțiune, în ciuda ambițiilor personale, și chiar a învățat să suporte cățeii corgi pe care ea îi adoră , dar față de care el nu manifestă aceeași pasiune.