De
ce nu putem uita mirosurile plăcute de la bunica din copilărie, dar nu ne amintim
detaliile unei situații dificile din familie. Explicația este că memoria funcționează
în mod complex. Creierul creează bariere și labirinturi pentru a se adapta la
realitate. Acest proces se
numește
memorie selectivă. Mintea umană are o enormă capacitate de selecție a
informației. Capacitatea de înregistrare și selectare a experiențelor cotidiene
are consecințe distincte în construirea propriei identități și a modului de a
fi. Ne amintim numai ceea ce are un impact asupra noastră și acest lucru e
diferit pentru fiecare dintre noi, atât pozitiv, cât și negativ. Memoria selectivă
este mereu activă. Acest lucru e inevitabil. Memoria umană este responsabilă de
funcționarea unei mari cantități de sarcini pe care le ducem la capăt zilnic. Există
factori care favorizează reținerea și recuperarea informației, cum ar fi
învățarea, motivarea, atenția, cum este organizat materialul pe care vrem să-l
evocăm. Capacitatea de amintire crește din copilărie până în adolescență și se
diminuează la bătrânețe. Ne amintim mai ușor informațiile plăcute decât pe cele
neplăcute. Controlul amintirilor nedorite e legat de activarea cortexului
frontal și se bazează pe capacitatea umană de a controla comportamentul.
Creierul tinde să evite reîntâlnirea cu trăirile traumatice. Însă experții
recomandă că este mult mai bine pentru sănătatea noastră păstrăm contactul cu
sentimentele decât să le reprimăm.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment