La mulți ani, România! Hai să ne amintim ce este mai important și mai interesant!

Teritoriul actual al Romaniei a fost locuit, în mileniul II înainte de Hristos, de triburile indo-europene ale tracilor. Începand cu secolul VI î. Hr., în regiunea Dunării de Jos, trăiau geții, iar în Banat și, în Transilvania, dacii. În vremea lui Burebista (82-44 î.Hr.), statul geto-dac se întindea de la confluența râului Morava cu Dunărea mijlocie, în vest, Carpații Păduroși, în nord, munții Haemus (Balcani), la sud, până la râul Bug, în est. Unitatea statului, bine organizată, cu capitala la Sarmizegetusa, s-a făcut sub domnia regelui Decebal (87-106 d.Hr.). Dacia a fost cucerită de romanii conduși de împăratul Traian, după războaile din 101-102 și 105-106. Pe numele complet Marcus Ulpius Nerva Traianus, Traian a fost împărat roman între 98-117. Născut la Italica, pe teritoriul Spaniei de astăzi, acesta a fost al doilea dintre cei așa-ziși cinci împărați buni ai Imperiului Roman și unul dintre cei mai importanți împărați romani. În timpul domniei sale, imperiul a ajuns la întinderea teritorială maximă. După retragerea aureliană, din 271, răspândirea creștinismului în limba latină la nordul Dunării demonstrează romanizarea ireversibilă a daco-romanilor. Ca dovadă, termenii de bază ai religiei creștine de la noi provin din limba latină: biserica, din basilica, Dumnezeu, din Domine Deus, înger, din angelus. Iată de ce este atât de important faptul că am fost creștinați.

Imagine din Catedrala Națională, singura realizare concretă cu prilejul Centenarului

Și am fost creștinați chiar de Sfântul Andrei, un apostol al al lui Iisus Hristos. Romanitatea s-a consolidat în veacurile IV-VI. La sfâșitul vecului al VIII-lea, se poate vorbi de apariția limbii române. Se folosea încă, la acea vreme, denumirea Dacia, în care erau incluse și două provincii sud-dunărene, din  Bulgaria și Serbia. Însă a apărut atunci și termenul Romania, de la care provine numele țării noastre de astăzi, România. Migratorii au trecut din păcate peste teritoriile noastre, dintre care invazia slavilor a avut unul dintre efectele cele mai nefaste, fiindcă a permis grecilor să includă teritoriile de peste Dunăre în Imperiul Romanic Bizantin. Slavii și bulganii îi despart pe romanii de la sud de Balcani de cei din nord. În Evul Mediu, românii trăiau în Țara Romanească, Moldova, Transilvania, Banat, Crișana, Maramureș. Statul modern român a fost creat prin unirea principatelor Moldova și Țara Românească, în anul 1859. Țara se întregește cu Cadrilaterul, ca urmare a celui de-al doilea război balcanic, și Transilvania, Bucovina și Basarabia, ca urmare a Primului Razboi Mondial, prin aplicarea politicii de „autodeterminare a națiunilor”.  Marea Unire din 1918 a fost procesul istoric în urma căruia toate provinciile istorice locuite de români s-au unit în anul 1918 în cuprinsul aceluiași stat național, numit România. Marea Unire
este legată de personalități cărora trebuie să le aducem pentru totdeauna omagiu și să le fim recunoscători: regele Ferdinand, regina Maria, omului de stat Ionel Brătianu, Alexandru Vaida Voevod, Vasile Goldiş , Ştefan Cicio Pop , Iuliu Cardinal Hossu, N. Iorga, Vasile Lucaciu, Iuliu Maniu, Take Ionescu, Ion Inculeț, Alexandru Averescu, Vasile Stoica, Pantelimon Halippa, Aurel Lazăr, Silviu Dragomir, Alexandru Lapedatu, Ioan Suciu, Octavian Goga, Constantin Stere, Nicolae Titulescu, Sever Bocu, Ion Nistor, Ion Gh. Pelivan,  Iancu Flondor, Gheorghe Pop de Băsești, Miron Cristea, Caius Brediceanu, Romul Boilă ș. a. Prin Marea Unire, am devenit un stat important și respectat, o adevărată forță. Marii înaintași au simțit atunci nevoia de a construi o Catedrală a Neamului, pentru a-i aduce mulțumire lui Dumnezeu, fiindcă a făcut posibilă întregirea după ani și ani amari. Și, poate că, dacă se înălța, nu ar fi urmat pierderile ce aveau să urmeze în Al Doilea Război Mondial. Primul care a cerut Catedrala Neamului a fost scriitorul genial Mihai Eminescu, în paginile ziarului ”Timpul”. Ioan Slavici și alți intelectuali de frunte au susținut ideea, însă, din păcate, nu s-a putut materializa. Vicisitudinile vremii și apoi comunismul nu au permis desăvârșirea visului de a pecetlui unirea provinciilor istorice române cu girul divin personificat într-un lăcaș sfânt care să rămână pavăză eternă împotriva urgiilor de orice fel. Și iată că miracolul s-a întâmplat acum, prin vrednica osârdie tăcută și demnă a Patriarhului Daniel. Este prima mare realizare după 1989 și, din păcate, nu toți românii au știut și știu să se bucure de împlinirea ei. Ba mai mult decât atât, au existat voci jenante care au spus că ”voiau spitale, nu catedrale”. Oare au uitat că avem spitale care au fost închise din lipsă de personal medical, fiindcă medicii și asistenții pleacă din țară din cauza condițiilor improprii? Oare au uitat că nici măcar în spitalele pe care le avem nu suntem în stare să avem curățenie și tot ce trebuie? Oare își închipuiau ei că, dacă nu s-ar fi construit catedrala, ar fi făcut cineva spitale sau autostrăzi? Nu, fiindcă mereu au lipsit oamenii inimoși și gospodari, precum Patriarhul Daniel, în funcții cheie din stat. S-au împăunat unii că știu că Dumnezeu preferă spații mici și lemn și vorbesc despre lecții de smerenie. Cum îndrăznesc să-și aroge puterea de a cunoaște ce vrea Dumnezeu? Și mai ales cum îndrăznesc să-l smerească pe Dumnezeu? Noi trebuie să fim smeriți și să-i aducem divinității, ca ofrandă, ce e mai grandios posibil. Oare am uitat că Dumnezeu a acceptat ca Solomon să-i ridice mărețul Templu din Ieruslim? Atâtea catedrale și domuri magnifice s-au ridicat în cinstea Domnului la Vatican, Sevilla, Paris, Milano, Londra, Barcelona, până și la Sofia, în Bulgaria.  Dacă nu concepem vizite în Occident fără să vedem lăcașurile uriașe de cult care stau de veacuri drept chezășie spre belșug și bunăstare, să nu avem nici măcar o elementară râvnă pentru a ne bucura și noi de o astfel de dovadă a măreției divine pe pământul străbun?! Să mulțumim lui Dumnezeu că a îngăduit realizarea Catedralei Mântuirii Noastre și sfințirea sa cu ocazia centenarului de la Marea Unire. Pe lângă faptul că va fi un garant pentru liniștea și prosperitatea românilor, va deveni și un obiectiv turistic care va aduce numeroși vizitatori și bani în țară. Să ne mândrim că este cea mai mare catedrală din lumea ortodoxă și are un clopot de 25 de tone și diametru de 3,35 de metri, fiind unul dintre cele mai mari clopote în mișcare din lume situat într-un edificiu religios. Este o realizare minunată adusă la înfăptuire de Patriarhul Daniel, care, după ce o va finaliza, peste ani, nu ar fi rău dacă ar fi propus ca premier (n.r. premier a mai fost și patriarhul Miron Cristea, nu ar fi o noutate). Ar fi singurul care ar mișca lucruri în țara parcă înțepenită de energii rele, în care nu mai vedem o dată nici autostrăzi, nici spitale moderne și utilate cum trebuie, nici normalitate, nici tihnă și pace socială, nici înalte standarde de viață ca în lumea civilizată.