O oglindă care a aparținut căpitanului Edward John
Smith a fost scoasă la licitație cu prețul 12.000 de dolari. Istorica oglindă a
rămas pe masa de toaletă a acestuia în casa lui din Stoke-on-Trent, Anglia,
când s-a îmbarcat pe vasul sortit pieirii în călătoria inaugural pe Oceanul
Atlantic în 1912. A fost luată de una din servitoarele sale, numită Ethelwynne,
în contul salariului pe care i-l datora. Potrivit unei scrisori a cumnatei
acesteia, Hilda, oglinda s-a dovedit magică. Pe suprafața ei a apărut adesea
chipul căpitanului cu destin tragic. ” Ethelwynne mă speria adesea când îmi
spunea asta. Putea să vadă fața căpitanului Smith când se împlineau ani de la
scufundarea Titanicului”, a scris Hilda. Oglinda se va vinde la o sumă
considerabilă la Richard Winterton Auctioneers în Decembrie. ”Ultima oară când căpitanul
Edward John Smith și-a văzut chipul nobil cu barbă înainte de a părăsi casa
pentru a prelua cârma Titanicului s-a uitat în această oglindă”, spune Richard
Winterton, care organizează licitație.
Cum s-a întâmplat nenorocirea în care a sfârșit căpitanul Titanicului
Cum s-a întâmplat nenorocirea în care a sfârșit căpitanul Titanicului
John
Welshman dezvăluie povestiri șocante relatate de supraviețuitorii de pe Titanic
într-o carte. Vasul nenorocirii
a lovit un iceberg în călătoria inaugurală, la 14 aprilie 1912.
Era ora 11.40 pm, 14 aprilie 1912, vaporul Titanic, care pornise
de la Southampton spre New York, lovește un iceberg. În circa trei ore, vasul
”de nescufundat” se scufundă.
Peste 1.500 își pierd viața. După cum spune un istoric, a fost „ultima noapte a
unui mic oraș”. Povestea spusă în atâtea cărți și filme, este respusă de John
Welshman prin ochii locuitorilor acestui ”orășel”. Ei veneau din toate
colțurile lumii. Familia Brown — Elizabeth, Thomas și fiica lor de 15 ani,
Edith, emigrau la Seattle din Africa de Sud. Se opriseră la Londra, ca să
cumpere haine în Knightsbridge și Chelsea, înainte ca Thomas să cumpere trei
bilete de clasa a doua, cu 39 de lire sterline, pe Titanic.
Pekka și Elin Hakkarainen fugiseră din Finlanda, unde
Pekka era obligat să facă stagiu în armata țarului rus. Lawrence Beesley avea 35 de ani și era
profesor de științe la Dulwich College. (Unul dintre studenții lui era viitorul
scriitor de cărți polițiste Raymond Chandler.) Hanna Touma mergea la Michigan
împreună cu copiii la soțul său, pe care nu-l mai văzuse de șapte ani. Era
libaneză și, până să se îmbarce pe Titanic, făcuse o călătorie extraordinară
într-o caravană de cămile, apoi cu o ambarcațiune pe mare și cu trenul, după ce
please din satul natal. Familia Hart — Benjamin, Esther și fiica lor, Eva, de 7
ani — erau din Londra și emigrau la Winnipeg, Canada. Ei avuseseră bilete
pentru un alt vas. Când acesta nu a mai plecat, Benjamin Hart a protestat cu
furie. Apoi, familia sa s-a considerat norocoasă când a obținut o cabină pe
Titanic. S-au îmbarcat la Southampton, Eva luând cu ea un uriaș urs de pluș pe
care tatăl i-l cumpărase din Gamages, în Holborn. Între membrii echipajului se
număra Herbert Lightoller, un experimentat ofițer cu o carieră colorată în
spate. Fusese căutător de aur în Yukon în timpul goanei după aur, apoi fusese
cowboy în Alberta. Nostalgic după acele vremuri și fără bani, se întorcea în
Canada. De aceea se angajase pe Titanic ca ofițer secund. Școlită la Convent,
Violet Jessop era o cameristă născută în Argentina, unde tatăl ei irlandez
emigrase ca să facă o fermă de oi. O ferventă catolică, ea avea mereu un
rozariu în șorț când făcea curățenie în cabinele de la clasa întâi. Toți acești
oameni și alți peste 2.000 erau la bordul Titanicului când Frederick Fleet a
descoperit prima oară pericolul. A dat un mesaj telefonic la centrul de
comandă: ”Iceberg, drept în față”. Deși s-a încercat ocolirea acestuia, ciocnirea vasului cu
icebergul s-a produs. Imediat după coliziune, câțiva pasageri s-au alarmat.
Lawrence Beesley a dat
peste un grup de bărbați îmbrăcați în smoking care jucau cărți. Prin ferestre,
ei văzuseră icebergul, dar unul a zis unui amic, inconștient, arătând spre
paharul său de whisky, ”Du-te și vezi dacă a ajuns niște gheață la bord, mi-ar
plăcea să pun puțină aici”. Abia în momentul în care echipajul începuse să
adune oamenii pe punte pentru a le împărți vestele de salvare, toată lumea a
început să-și dea seama de gravitatea situației. A fost aplicată regula
tradițională: ”femeile și copiii mai întâi”. Membrii echipajului au împiedicat
pasagerii bărbați să se îmbarce. Eva Hart și-a amintit mereu cum se împingeau
oamenii în apropiere de una din bărci, în timp ce un membru al echipajului
țipa: ”Dacă cineva încearcă să se urce înaintea femeilor și a copiilor, îl
împușc”. Cei care au reușit să ajungă în bărci erau cei norocoși. Titanicul se
întorcea treptat cu capul în jos, după cum spunea Welshman, ”ca o rață care
începe să se scufunde”. La ora 2.20am, la 15 aprilie, s-a scufundat în
apele Atlanticului, luând cu el sute de oameni care încă erau captivi pe vas.
Aproape toți cei din bărci au fost salvați în final de vasul Carpathia, care a
sosit în jurul orei 4.00 a.m. Lawrence Beesley a fost unul dintre
supraviețuitori, ca și Elin Hakkarainen (deși soțul, Pekka, a pierit) și Hanna
Touma împreună cu copiii s-au salvat. Eva Hart a pierdut ursul de pluș, dar a
supraviețuit. A trait până la 90 de ani și a avut un bar în Wetherspoon, care
i-a purtat numele. Elizabeth și Edith Brown (fără Thomas) au scăpat și ele din
calvar. Edith a murit în 1997 la 100 de ani, Camerista Violet Jessop și
ofițerul second Herbert Lightoller au fost și ei salvați.
Titanicul în cifre
3.000 de ani era vârsta icebergului
3.000 de ani era vârsta icebergului
2.000 de linguri de argint erau la bord.
7.000 de salate erau la bord
711 de supraviețuitori au fost.
100.000 de lire sterline era prețul unui bilet de
clasa întâi pe Titanic în banii de azi.
37 secunde s-au scurs de la vederea icebergului și
coliziunea cu acesta.
3 câini au supraviețuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment