Samuraii, care au dominat Japonia între secolele XVII-XVIII,
erau mai puternici decât împăratul şi decât conducătorii (shogunii). Ei erau
bogaţi proprietari de pământuri şi posedau armate proprii. Cei mai importanţi
samurai trăiau în castele elegante.
Menţionat pentru prima oară într-un text
din secolul X, termenul samurai provine de la verbul "saburau", care
înseamnă a servi.
Denumirea este utilizată în sensul actual a apărut după
debutul perioadei Edo, în jurul anului 1600. Samuraii erau funcţionari
înarmaţi, la fel ca forţele de ordine de astăzi. În societatea japoneză
constituiau o aristocraţie care guverna ţara în numele Shogunului. Sarcina lor
principală era de a-şi servi seniorul în administrarea domeniilor şi
intereselor sale. Ei nu se băteau decât foarte rar. În epoca Edo, între 1600-1878,
după încheierea erei războnicilor Bushi, apar aceşti funcţionari ai perioadei
de pace care respectă ordinul Shogunului Tokugawa. Lăsând armura pentru kimono,
samuraii păstrează totuşi cele două săbii Daisho, simbol al autorităţii şi al
castei lor. Treptat, samuraii care rămân ataşaţi seniorilor lor ( Daimyos), nu mai primesc pământuri
drept recompensă pentru serviciile lor, ci pensii regulate care îi
transformă progresiv în funcţionari însărcinaţi cu menţinerea ordinii.
Sfârşitul florii de cireş
Cuprinşi de nostalgia după faptele de vitejie de odinioară şi din cauza necazurilor
din vremurile de pace, samuraii au dezvoltat o dimensiune mistică în jurul
castei lor. Aceasta este scrierea şi propagarea Bushidô (Calea războinicului), un cod de conduită, şi a Hagakure, ghidul
practic şi spiritual al războinicului, care să le servească de cod moral. Simbolul
lor devine floarea de cireş, Sakura. Dar sosirea "vapoarelor negre"
ale lui Commodore Perry (comandantul US Navy, Matthew Perry) în 1853 a dus la
încheierea epocii lor. Partizanii Shogunului sau ai împăratului Meiji, samuraii
se vor confrunta în ultimele bătălii. Victoria clanurilor Satsuma, Tosa şi Chôshû favorabile împăratului vor duce la modernizarea Japoniei cu mare
viteză pentru a ajunge ţările occidentale. În 1876, samurailor li se cere să nu
mai poarte săbii şi doi ani mai târziu rămân fără privilegiile de castă. În
1878, samuraii dispar pentru totdeauna.
Încă domină societatea niponă
La mai bine de 120 de ani după
dispariţie, samuraii continuă să influenţeze societatea japoneză modernă. În
timpul revoluţiei Meiji (lanţ de evenimente care a dus la restaurarea conducerii
imperiale în Japonia începând cu 1868), foştii samurai formează elita noii
Japonii : primii şefi de companii şi cadrele noii administraţii imperiale,
atât civile, cât şi militare. Ei au asigurat transformarea rapidă a societăţii
nipone şi occidentalizarea. În aceeaşi perioadă, o dată cu dispariţia
războinicilor japonezi, valorile codului Bushidô s-au răspândit în întreaga societate niponă, ca model de
gândire. Valorile efortului, fidelităţii şi tenacităţii au fost preluate de
întreprindrile japoneze şi pentru educaţia copiilor. Astăzi, aceste principii
sunt preluate de mass-media din Japonia. Valorile fostei caste a războinicilor se
perpetuează la noile generaţii. Războinicii Bushi rămân doar în cărţile de
istorie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment