De secole bune tot
încearcă oamenii de ştiinţă să descifreze misterul celebrului monument
preistoric de la Stonehenge.
În prezent a apărut o nouă teză conform căreia rocile
de bazalt masive ar fi fost destinate scoaterii
unor sunete asemănătoare
clopotelor sau gongurilor.
Cercul preistoric
de la Stonehenge este aşezat pe podişul Salisbury din comitatul britanic Wiltshire.
Cercetătorii de la facultatea de artă Royal College of Art din Londra sunt de
părere că rocile sunau la fel ca şi clopotele sau gongurile atunci când erau
lovite cu ciocanele. Conform tezei acestora, rocile masive de bazalt au fost
amplasate datorită calităţilor lor sonore, sunetul acestora putând fi auzit
chiar şi de la o distanţă de 300 de km.
Locul de origine al
momumentului preistoric de la Stonehenge este cunoscut pentru litofonie adică
proprietatea rocilor ca atunci când sunt lovite să scoată sunete asemănătoare
clopotelor sau gongurilor. Paul Devereaux, unul dintre oamenii de ştiinţă
implicaţi în lucrările de cercetare, consideră că până acum nu s-a luat deloc
în considerare faptul că sunetul ar fi jucat un rol important pentru realizarea
acestui monument preistoric. Pe atunci, rocile ar fi avut nişte proprietăţi
sonore foarte variate, însă cu timpul aceste proprietăţi au dispărut treptat. Caracterul sonor al rocilor ar fi avut de suferit în anii
50 când rocile au intrat înr-un proces de reabilitare folosindu-se ciment. După
cum se ştie, cimentul distruge proprietăţile sonore ale unei roci.
Rocile care scot
sunete se alătură celor mai vechi instrumente muzicale ale omenirii. Documente
care atestă existenţa rocilor litofone datează de acum 2000 de ani î.H.r.
Rocile de la Stonehenge datează din perioada de timp cuprinsă între anii 2500
şi 2000 î.H.r.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment