Misterele lui Moș Crăciun

Iată cum se spune Moș Crăciun în alte limbi: Santa Claus, sau simplu Santa, Father Christmas, Sintaklaas, Sankt Nikolaus, San Nicola, Christkind, Babbo Natale, Père Noël, Papai Noel, Papá Noel, Jultomten, Weihnachtsmann, Święty Mikołaj, Julemanden. Sunt numai câteva nume ale personajului mitologic cu reni zburători care împarte cadouri tuturor copiilor în această noapte, cu ocazia Crăciunului, nașterea Domnului Iisus Hristos.

În general Moș Crăciun este imaginat ca fiind îmbrăcat într-un costum roșu, având o barbă lungă și albă. Însă nu a fost totdeauna așa. În imaginile de dinainte de 1930, era îmbrăcat în verde, cu barbă deasă, cu ochelari și cizme. Toate variantele de Moș Crăciun îl au ca origine pe Sfântul Nicolae, care a devenit sfânt după ce a înviat cinci copii. Iubitor al copiilor, el le oferă daruri cu ocazia nașterii Domnului Iisus Hristos.  Dar cum s-a ajuns la culoarea roșie a hainelor lui Moș Crăciun? Culoarea roșie a înfățișării Moșului nu este invenția Coca-Cola, cum spune toată lumea. O reclamă la această băutură răcoritoare, din Atlanta, din anul 1931, a consacrat roșul drept culoare simbol a lui Moș Crăciun, însă și în anii precedenți mai circulau reprezentări ale lui Moș Crăciun în costumație roșie. În 1927, un articol din ziarul ”New York Times” vorbea despre un Moș Crăciun ”standardizat”, descriind figura zâmbitoare pe care o cunoaștem astăzi. Și caricaturistul politic Thomas Nast îl  prezintă îmbrăcat în roșu într-o felicitare de Crăciun tipărită de Louis Prang. Se consideră că magica transformare a lui Moș Crăciun a fost făcută totuși de Coca Cola. Archie Lee, directorul creativ al agenției publicitare, a avut ideea de a-l prezenta așa, apelând la ilustratorul Haddon Sundblom. În 1932, Sundblom l-a prezentat intrând într-o casă cu o sticlă din băutura gazoasă în loc de cadouri. Moș Crăciun al lui Sundblom a apărut ca reclamă publicitară în ziarul ”The Saturday Evening Post” din1931 și apoi în mod regulat în reviste cum ar fi ”National Geographic” și ”The New Yorker”.

Haddon Sundblom