Secretele puişorului Calimero

Generaţiile de azi nu îl mai ştiu pe frumosul puişor Calimero din filmele de desene animate omonime.

Noi, generaţiile ceva mai în vârstă îl ştim foarte bine şi ne este dor de vremea când ne încânta cu aventurile lui. Notorietatea lui a ajuns la apogeu în anii 70. Italienii l-au serbat recent pe simpaticul Calimero, puişorul antropomorf ghinionist, negrişor între frăţiorii lui gălbiori, care-şi purta tot timpul găoacea crăpată în cap, la împlinirea vârstei de 50 de ani (1963-2013). Cu acest prilej s-a deschis şi o expoziţie la Palazzina della Permanente din strada Turati (Milano). Pentru cei care nu ştiu şi pentru cei care vor să-şi amintească detaliile, Calimero era al 17-lea fiu al cloştei Cesira care ezita să-l recunoscă fiindcă era negru. Dar să vedem cum a apărut faimosul puişor. S-a născut din vârful creionului lui Nino şi Toni Pagot pentru reclama la detergentul Ava difuzată în timpul emisiunii Carosello. În reclamă se spunea că era negru fiindcă a căzut în noroi şi detergentul îi reda culoarea gălbuie. După moartea lui Nino Pagot, moştenitorii au produs un serial de desene animate cu celebrul puişor de 1, 2 apoi 5 şi în sfârşit 25 de minute. Vocea lui Ignazio Colnaghi încheia fiecare episod cu o voce nemângâiată : « Fanno tutti così perché io sono piccolo e nero » (Toţi fac aşa pentru că sunt mic şi negru).

Episoadele au fost difuzate pe piaţa internaţională, fiind exportate şi în Japonia. Studioul nipon Toei a luat licenţa şi a început să producă noi episoade începând cu anul 1974. În 1992 a fost realizată o nouă versiune de 52 de episoade cu echipamente şi personaje noi. Calimero a fost invitat recent la Festivalul de film de la Toronto, iar povestea sa emoţionantă va fi prezentată de canalul de televiziune Rai 2 în ianuarie. Puişorul este simbolul persoanelor care se plâng mereu, victime ale sindromul persecuţiei. Istorioarele au ca ambianţă locul de origine al autorilor, provincia Padova, îndeosebi în zona Mirano. Numele Calimero provine de la Bazilica San Calimero din Milano, unde Nino Pagot s-a căsătorit. Autorul a vrut să exporte filmuleţele şi în SUA, dar acest lucru nu a fost posibil la acea vreme, fiindcă era negru.
g