Care este originea covorului roșu?

Nu se concepe gala Oscar fără covorul roșu. La nici un eveniment important nu lipsește covorul roșu. Dar de unde provine tradiția? Nimeni nu știe un adevăr orbil: covorul roșu are origini mortale. 

Dramaturgul grec Eschil (525 î.Hr.-456 î.Hr) menționează pentru prima oară covorul roșu în ”Agamemnon”, piesă din 458 î.Hr. Clitemnestra, prima soție a lui Agamemnon, spune: ”broderii roșii pe podea să se întindă în calea regelui”. Amy Henderson, istoric la National Portrait Gallery, din Washington, explică de ce: ”Agamemnon merge să lupte, în războaiele troiene, și o lasă pe Clitemnestra acasă. E departe de mult timp și amândoi găsesc pe alții. Când se întoarce, el se iubește cu Cassandra și își aduce concubine acasă. Deși și ea fusese infidelă, Clitemnestra nu e deloc amuzată. În apărarea ei, sunt circumstanțe atenuante. Agamemnon a făcut o înțelegere cu zeii, sacrificându-și fiica de 15 ani ca să poată avea vânt la corăbiile cu pânze. Regina întinde un covor roșu pentru a-l convinge să meargă spre moarte. Sfârșitul lui Agamemnon e cumplit, fie îl ucide Clitemnestra în baie, ori e ucis de iubită. Regina o ucide și pe Cassandra. De la Clitemnestra provine ideea de fâșie roșie textilă pe care oamenii o urmează.

Primul covor roșu

Henderson notează că există documente care menționează că James Monroe, al cincilea președinte al SUA, a coborât dintr-un vapor pe un covor roșu în Carolina de Sud, în 1821, ca un show de ceremonie. Următoarele covoare roșii s-au întins la căile ferate. În 1902, la New York, se foloseau covoare roșii pentru a îndrepta oamenii spre trenuri, la clasa întâi. Cu timpul, covorul roșu a devenit simbolul social. ”Fâșia roșie îi face pe oamenii să se simtă speciali”, spune Amy Henderson. Prima folosire a covorului roșu la Hollywood a fost inițiată de magnatul din lumea teatrului Sid Grauman. La 18 octombrie, 1922, Grauman a orchestrat prima premieră de la Hollywood. Filmul a fost ”Robin Hood” și magnatul, care era proprietarul Teatrul egiptean, a impresionat datorită acestuia. În cele din urmă, filmul a costat 1 milion de dolari, o sumă imensă la acea vreme. Douglas Fairbanks, Wallace Beery și alte vedete au mers pe covorul roșu. Ideea a devenit asociată, de atunci, cu strălucirea. Covorul roșu a devenit rutină pentru premiere. Teatrul Chinez al lui Grauman a găzduit galele Oscar între 1944 și 1946, dar, abia în 1961, Academia Americană de Film a adoptat covorul roșu. La început, transmisiunea la televiziune era alb negru. Abia din 1966, Oscarul s-a văzut în culori și oamenii s-au bucurat de covorul roșu, iar galele au început să fie de mare succes.

Covorul roșu modern

Acum, la toate marile evenimente se întinde covorul roșu. Dar după utilizare, acesta are o soartă necunoscută. Pentru ocrotirea mediului, s-a luat inițiativa la Cannes să se recicleze 30 de tone de covor roșu. Trimis la Carros, în nordul Nisei, acesta e transformat în paleți, cutii și semne de circulație.