Iisus a fost răstignit pe cruce la 3 aprilie 33 d.Hr., potrivit unui studiu care a pornit cercetările de la faptul că, în momentul crucificării, a avut loc un cutremur. Investigaţiile realizate de Geology Review, au analizat activitatea seismic din jurul Mării Moarte, care se află la circa 20 de kilometri de Ierusalim. În capitolul 27 al Evangheliei după Matei se spune că Iisus se afla pe cruce în momentul în care un cutremur a zguduit zona, răvăşind mormintele şi întunecând cerul. Cercetătorii s-au folosit de relatările din Biblie, date geologice şi astronomice pentru a descoperi data în care Iisus a murit, înviind apoi după 3 zile. Geologul Jefferson Williams de la Supersonic Geophysical şi colegii săi de la central german pentru Geoştiinţe, au studiat mostre de sol de pe plaja Ein Gedi Spa, de la Marea Moartă. Investigând straturile mai adânci de sol, s-a descoperit că au avut loc două cutremure în 31 î.Hr. şi un altul între anii 26 dHr. Şi 36 d.Hr."Iar Iisus, strigând iarăşi cu glas mare, Şi-a dat duhul. Şi iată, catapeteasma templului s-a sfâşiat în două de sus până jos, şi pământul s-a cutremurat şi pietrele s-au despicat; Mormintele s-au deschis şi multe trupuri ale sfinţilor adormiţi s-au sculat.Şi ieşind din morminte, după învierea Lui, au intrat în cetatea sfântă şi s-au arătat multora. Iar sutaşul şi cei ce împreună cu el păzeau pe Iisus, văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-au înfricoşat foarte, zicând: Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!”- extras din Evanghelia după Matei, capitolul 27 vesetele 51-54.
Williams a spus postului TV Discovery că ultimul seism a avut loc în timpul în care Ponţiu Pilat a fost procurator al Iudeei, fiind cel despre care vorbeşte Evanghelia după Matei. El a  spus că ziua şi data crucificării erau cunoscute, dar anul nu era sigur. Punând lucrurile cap la cap, iată ce date au fost obţinute: Toate Evangheliile şi Tacitus în Anale (XV, 44) arată că răstignirea a avut loc în timp ce Ponţiu Pilat a fost procurator în Iudeea (între anii 26-36). Toate Evangheliile spun că răstignirea a avut loc vinerea. Toate Evangheliile spun că Iisus a murit cu câteva ore înainte de începerea Sabatului. Pornind de la aceste date, coroborate cu calendarul evreiesc şi date astronomice, rezultă că răstingnirea a avut loc vineri 3 aprilie 33.
Răstignirea Domnului Iisus Hristos, un fapt real
Istoricii din întreaga lume au recunoscut că Iisus a existat şi a fost crucificat în urmă cu peste 2.000 de ani. Vechi texte şi dovezi istorice atestă acest lucru. Ziarul britanic “Daily Star” a dezvăluit cea mai clară dovadă că Iisus Hristos a existat şi a fost răstignit pe cruce. Arheologii au descoperit în 2002 un vas de calcar care datează din secolul I şi era folosit ca osuar (colectarea oaselor mortului- n.r.) pe care erau inscripţionate cuvintele: “Iacov, fiul lui Iosif, ruda lui Iisus”. 
Dovezile incontestabile
Istoricul roman, Tacitus, este unul dintre cei mai timpurii scriitori care îl menţionează pe Iisus în scrierile sale istorice din ultima sa carte, “Anale”. El face referinţă la Iisus şi crucificarea acestuia în timp ce relatează despre începuturile Creştinismului în vechea Romă. El a scris în 116 despre 100 de ani de când Iisus a trăit şi a fost executat de guvernatorul roman Pilat din Pont. Opera sa e importantă fiindcă este independent, nu a susţinut existenţa lui Iisus pentru a promova autenticitatea Creştinismului. Istoricii cred că scrierile sale sunt cele mai importante confirmări ale existenţei unui om cu numele Iisus. Un al istoric contemporan care a scris despre Iisus a fost învăţatul evreu Josephus. De două ori în textul lui “Antichităţi ebraice” îl menţionează pe “Iisus numit Hristos”. El face referinţe la crucificare şi chiar Învierea Sa în duminica Paştelui. Iisus este aproape menţionat în vechiul Talmud babilonian, o colecţie de scrieri rabinice din anul 70 d.Hr. Se referă la El drept “Yeshu” şi la execuţia sa, însă cu ostilitate. Giulgiul de la Torino este o altă dovadă clară a crucificării. Este o piesă textilă de 4,4 metrix1 metru care se află în Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul din Torino, Italia. Pe giulgiul despre care se spune că a înfăşurat trupul Mântuitorului după crucificare au rămas urmele unui bărbat cu barbă şi păr lung, aşa cum este imaginea tradiţională a lui Iisus Hristos. Urmele de polen au dovedit că într-adevăr provine de la Ierusalim. 

De ce nu poate fi pusă la îndoială Învierea Miraculoasă a lui Iisus Hristos


Pe colina unde se afla locul unde a fost pus în mormânt Iisus Hristos, înainte de Înviere, în 325, săpăturile făcute din porunca Elenei, mama împăratului Constantin cel Mare, s-a aflat crucea care  a fost folosită la răstignirea Mântuitorului.Construirea primei bazilici, începută în 326 şi terminată în 335, a lăsat intactă stânca Golgotei, unde a fost aşezată o cruce cu un altar şi stânca unde a fost mormântul lui Iisus. La sfârşitul secolului XI, cruciaţii au mărit şi au îmbogăţit biserica. În prezent, Biserica Sfântului Mormânt este împărţită între ortodocşi, catolici, copţi, sirieni şi etiopieni. La intrarea Sfântului Mormânt, se află o piatră lustruită din calcar roz, care a fost locul pe care trupul lui Iisus a fost uns cu aloe şi smirnă după ce a fost dat jos de pe cruce. Acest amestec produce o lipire de totală între giulgiu şi trupul neînsufleţit. Dacă Iisus nu ar fi înviat miraculos, din cauza amestecului, giulgiul nu s-ar mai fi putut desprinde de pe trup, ceea ce dovedeşte fără dubiu că Învierea s-a produs. Trupul său nu ar fi putut să fie furat, cum susţineau cei care nu voiau să-i recunoască puterile, fiindcă nu i se mai putea desprinde giulgiul care s-a găsit în Sfântul Mormânt de pe Sfântul Trup. Astăzi Sfântul Giulgiu se află la Torino (vezi şi: http://minunimisteresecreteleterrei.blogspot.ro/2013/04/mister-dezlegat-giulgiul-de-la-torino-e.html).

Sfânta Lumină care se coboară din cer la Ierusalim

 În fenomenul Luminii Sfinte de la Ierusalim dăinuie o remarcabilă reminiscenţă datând din vremea Bisericii nedivizate a Vechii şi Noii Rome. Este un ritual ortodox prin excelenţă, dar şi o moştenire a rădăcinilor Occidentului creştin. De peste douăzeci de secole, venirea Sfintei Lumini în Sâmbăta Mare la Mormântul Domnului din Ierusalim este cea mai mare minune oferită oamenilor. Este miracolul care dovedeşte până la sfârşitul timpului Învierea lui Hristos, Lumina luminii. Minunea are loc în Biserica Învierii lui Hristos, impunătoarea biserică a întregii creştinătăţi de la Ierusalim. De peste două mii de ani, în timpul Vecerniei Mari din Sâmbăta Mare, între orele 12.30 şi 14.30, deasupra Sfântului Mormânt se coboară Lumina din Cer. Pentru că există încă oameni neîncrezători, se fac controale riguroase care dovedesc tocmai că minunea este autentică. Autorităţile laice din Ierusalim inspectează cu severitate locul sfânt pentru a se asigura că nu există nici o sursă de foc şi chiar îl controlează corporal pe arhiereul grec care presară vată deasupra locului unde a fost aşezat Mântuitorul înainte de a învia. După rigurosul control, se sting toate luminile şi se pecetluieşte uşa de la intrare cu benzi de pânză cu ceară şi sigilii aşezate astfel încât să formeze litera „X”. Gardienii rămân de pază la uşa Sfântului Mormânt până când se coboară din cer Lumina. După ce este controlat corporal de către poliţişti, patriarhul Ieusalimului dezlipeşte peceţile de la uşa Sfântului Mormânt. Este însoţit de un arab musulman care rămâne în Capela Îngerului (anticamera Sfântului Mormânt). Patriarhul intră singur în încăperea propriu-zisă a Sfântului Mormânt, îngenunchează şi se roagă. Biserica este cufundată într-o mare de beznă şi linişte. Numai arabii fac semne imploratoare. După 15-20 de minute de rugăciune, toţi cei prezenţi observă o lumină puternică alb-albăstruie, asemănătoare unui fulger, coborând în zig-zag prin cupola mare a bisericii. Scânteia divină aprinde vata de pe lespedea Sfântului Mormânt. Patriarhul pune bucăţile de vată aprinsă în două cupe de aur şi iese în Capela Îngerului. Aici aprinde două buchete de 33 de lumânări – număr care reprezintă vârsta lui Hristos în momentul crucificării. O dată cu vata se mai aprind miraculos candelele din biserică, lumânările din sfeşnice şi chiar unele lumânări din mâinile celor prezenţi. La început, lumina divină nu are consistenţă materială. Oamenii îşi ating părul, feţele şi hainele cu flacăra lumânărilor. Apariţiile, sunetele şi senzaţiile deosebite asociate Sfintei Lumini (licăriri de fulger, bubuituri etc.), toate calităţile supranaturale ale flăcării (culoare stranie, temperatură blând-caldă, temporar inconsumabilă) şi emoţia intensă produsă asupra credincioşilor i-au fascinat de veacuri pe cercetătorii fenomenului. Iisus a fost răstignit pe cruce la 3 aprilie 33 d.Hr., potrivit Geology Review,