(Română) În Turkmenistan
(ţară din Asia centrală înconjurată de Afganistan,
Iran, Marea
Caspică, Kazakhstan
şi Uzbekistan),
există o groapă de 70 de metri în mijlocul deşertului din care ţâşnesc fără
încetare flăcările unui foc izbucnit în 1972. Această falie geografică a fost
supranumită “poarta iadului”. Potrivit unora, fenomenul ar fi fost generat de o
eroare a geologilor sovietici, fiind de fapt craterul de gaz Darvaza. Se spune
că aceştia căutau zăcăminte de petrol şi gaze. Regiunea, faimoasă pentru
zăcămintele de acest tip de combustibili, ar fi fost unul dintre obiectivele
Moscovei pentru furnizarea de resurse necesare mastodonticei URSS, după cum
scrie “Daily Mail”. După ce au început să sape, geologii ar fi găsit gaz. Mult.
Dar nu şi-au imaginat că era atât de mult. Partea superioară s-a prăbuşit la
adâncimea de 70 de metri lăsând să iasă noianul de gaze, care era greu de
determinat. A fost imposibil să poată fi exploatat şi au apărut temeri că avea
un conţinut otrăvitor. Aşa că s-a decis să fie ars, crezând că se va epuiza în
câteva zile. Numai că, de atunci, nu s-a mai stins. Noaptea se poate vedea de
la mii de kilometri în întuneric, dând o tristă faimă localităţii din
apropiere, Derweze, unde trăiesc doar 350 de persoane. Se pare că Turkmenistan este o ţară
extrem de bogată în zăcăminte gazeifere, dacă cel din groapa infernală Derweze
pare interminabil.
marți, 31 iulie 2012
luni, 30 iulie 2012
Din secretele Terrei Un ou gigantic de metal pe Mont Blanc
(Română) Noul refugiu Goûter de pe Mont Blanc
se va deschide la 30 august şi va fi inaugurat la l 7 et 8 septembre 2012. Este
vorba de un refugiu pentru alpinişti construit la altitudinea de 3.835 metri, care
are un înveliş din panouri de inox, ca să reziste la vânturi de 240 de
kilometri pe oră. Rezervările se vor putea face numai pe Internet prin
intermediul a două site-uri. În fiecare an, circa 20 de mii de persoane
încearcă să escaladeze Mont Blanc, cel mai înalt vârf din Munţii Alpi, de
4810,45 metri. Pentru ei, Refugiul Goûter va
fi de mare folos, numai că paturile sunt limitate, 100 în 2012, şi 120 în 2013.
Mulţi vizitatori vor încerca să ajungă la “Oul” uriaş pentru a admira peisajul
spectaculos. Cel mai înalt refugiu din Europa rămâne cabana Margherita de pe
Monte Rosa (la 4.554 metri). Goûter se bucură de alte recorduri: energie solară
pentru încălzirea apei, obţinută din topirea zăpezii adunată de pe pereţi şi
colectată într-un bazin. S-a reuşit construirea unui edificiu care oferă
siguranţă şi confort şi să se ofere un răspuns estetic la dificultăţi tehnice
excepţionale, spune arhitectul Hervé Dessimoz. Forma ovoidă va permite
împingerea zăpezii de către vânt în bazinul din edificiu care serveşte pentru
obţinerea apei. Şantierul de pe Mont Blanc situat la 4 ore de mers de vârf a
fost alimentat cu materiale de 250 de curse de elicopter. Structura de 400 de
tone este împărţită în module de 550 de kilograme prefabricate pentru a reduce
cât mai mult posibil cursele de elicopter. Noul refugiu Goûter a costat 6,5
milioane de euro şi a fost finanţat de statul francez, Uniunea Europeană,
regiunea Rhone-Alpes şi localitatea Saint Gervais.
joi, 26 iulie 2012
Paulo Coelho, un scriitor căruia minunile i-au schimbat viaţa
(Română) Scriitorul Paulo Coelho s-a
născut la Rio de
Janeiro, în Brazilia, în august 1947. Înainte de a deveni autor de
best-sellere, citit în lumea întreagă, el a avut de surmontat numeroase
încercări. În adolescenţă, între 1966 şi 1968, părinţii lui se temeau că
atitudinea sa ascunde semne de nebunie, l-au internat de trei ori într-un
spital psihiatric şi l-au supus la electroşocuri. Din cauza prezenţei lui în
unele cercuri artistice, este închis şi supus la torturi fizice pentru
activităţi subversive împotriva dictaturii braziliene de la acea vreme. Paulo
Coelho îl întâlneşte apoi pe rockerul Raul Seixas şi se alătură mişcării
hippie, compunând împreună 120 de cântece care au revoluţionat muzica pop a
Braziliei. Hippie, jurnalist, star de rock, actor, dramaturg, regizor şi
producător de televiziune… un tumult de activităţi la care se înhamă… este
întrerupt în 1982, în timpul unui voiaj în Europa. La Dachau,
apoi la Amsterdam, Paulo îl
întâlneşte pe “J”, care îi devine mentor şi îl convinge să facă un pelerinaj la Santiago de Compostela.
În 1986, la 38 de ani, în drum spre faimoasa catedrală, unde pelerinii vin să
se închine la moaştele Sfântului apostol Iacob, Paulo Coelho se converteşte la
creştinism, regăsind credinţa care îi fusese predată în şcoală de către
iezuiţi. El va descrie această experienţă în prima sa carte, “Pelerin la Compostela”, publicată
în 1987. Anul următor publică a doua carte, “Alchimistul”, care i-a permis să
acceadă la renumele mondial. Au urmat numeroase titluri de mare succes, autorul
fiind recompensat cu multe premii internaţionale prestigioase. Criticii au
apreciat stilul său poetic, realist, filozofic, limbajul simbolic. Coelho apare
şi în Cartea Recordurilor pentru cel mai mare număr de traduceri (53) ale unui
titlu, “Alchimistul”, la Târgul
de Carte de la Frankfurt din 2003. În spatele
scriitorului se ascunde un om căruia îi place să citească şi să călătorească,
îi plac calculatoarele, internetul, muzica, fotbalul şi plimbările. Îşi începe
ziua cu plimbări de două ore. Este pasionat de film şi lucraeză la un proiect
cinematografic. Împreună cu soţia sa, Christina Oiticica, îşi împarte viaţa
între Rio de Janeiro
şi Europa.
Ce este un miracol?
Iată cum vede scriitorul
Paulo Coelho definiţia unui miracol: “Ceva împotriva legilor naturii, un act al
intervenţiei divine într-un moment de mare criză, ceva care este considerat
imposibil din punct de vedere ştiinţific… ceva ce umple sufletul de pace.
Uneori se manifestă sub forma unei vindecări sau a unei dorinţe împlinite,
rezultatul este că, atunci când are loc o minune, simţim o profundă adoraţie
pentru îndurarea lui Dumnezeu care ne-a adus împlinirea. În urmă cu douăzeci de
ani, când treceam prin perioada hippie, sora mea m-a solicitat să fiu naşul
primei ei fetiţe. Am fost emoţionat şi am fost mulţumit îndeosebi pentru că nu
mi-a cerut să-mi tai părul (la acea vreme îmi ajungea până la talie), nici un
cadou scump la botez (nu aveam bani să-l cumpăr). Copilul s-a născut, dar
nu a avut loc niciun botez. Am crezut că sora mea s-a răzgândit şi am
întrebat-o ce s-a întâmplat. Ea mi-a spus: «Tu vei fi naşul, dar i-am făcut o
promisiune lui Nhá Chica şi vreau s-o botez pe fetiţă în Baependi, deoarece ea mi-a
împlinit dorinţa». Eu nu ştiam unde era Baependi şi nici nu auzisem de Nhá Chica. Faza
mea hippie a trecut şi am început să lucrez pentru o companie de înregistrări,
sora mea a avut un alt copil pe care din nou nu l-a botezat. Într-un final, în 1978, a fost luată o
decizie şi familia surorii şi a soţului ei au mers la Baependi. Acolo am
aflat că Nhá Chica, care nu avea destui bani să se întreţină, a dedicat ultimii
treizeci de ani din viaţa ei construirii unei biserici şi ajutorării săracilor.
Eu treceam printr-o perioadă foarte tulbure a vieţii şi nu mai credeam în
Dumnezeu, sau mai degrabă nu mai credeam că lumea spirituală este foarte
importantă. Ce înseamnă lucrurile din această lume şi ce poţi să dobândeşti
aici. Abandonasem visele nebuneşti din tinereţe, între acestea cel de a deveni
un scriitor – şi nu aveam de gând să revin la acea lume de vis. Eram în
biserică pentru a îndeplini o sarcină socială. Când am aşteptat să înceapă
botezul, am început să mă plimb primprejur şi am ajuns în umila căsuţă a lui
Nhá Chica de lângă biserică. Două cămăruţe, un mic altar cu câteva imagini de
sfinţi şi o vază cu doi trandafiri roşii şi unul alb. Dintr-un impuls, fără să
mă gândesc niciun moment, am făcut o promisiune. Dacă într-o zi voi reuşi să
ajung scriitor, aşa cum mi-ar fi plăcut, mă voi întoarce aici când voi
împlini cincizeci de ani şi voi aduce doi trandafiri roşii şi unul alb. Am
cumpărat o poză cu Nhá Chica, numai ca suvenir al botezului. Pe drumul de
întoarcere spre Rio, a avut loc un accident: autobuzul din faţa noastră a pus o
frână bruscă şi, în mai puţin de o secundă, am reuşit să mă salvez, deşi maşina
a intrat direct în autobuz, a fost o explozie şi câţiva oameni au murit. M-am trezit pe marginea şoselei, neştiind ce să fac.
Mi-am băgat mâna în buzunar după o ţigară şi am dat de poza lui Nhá Chica cu
mesajul ei tăcut de protecţie. Aşa a început călătoria mea înapoi în lumea
viselor, spre căutarea spirituală şi literatură şi, într-o zi, m-am regăsit
luptând, ducând Lupta cea Bună, lupta pe care o duci cu inima plină de pace,
fiindcă este rezultatul unei minuni. Nu am uitat niciodată de cei trei
trandafiri. În cele din urmă, la a cincizecea aniversare, care părea aşa
departe atunci, am sosit. În timpul Cupei Mondiale, am mers la Baependi să-mi împlinesc
promisiunea. Cineva m-a văzut sosind în Caxambú (unde mi-am petrecut noaptea)
şi un jurnalist a venit să-mi ia interviu. Când i-am spus ce făceam, mi-a spus.
«Vreţi să vorbiţi despre Nhá Chica. Trupul său a fost exhumat în această
săptămână şi Vaticanul începe procesul de beatificare. Oamenii ar trebui să
povestească experienţele pe care le-au avut cu ea». Nu, i-am spus. Este prea
personal. Voi vorbi numai dacă primesc un semn. Şi mi-am zis în gând. Ce semn
ar putea fi? Singurul semn ar fi ca cineva să vorbească în numele ei. Ziua
următoare, am cumpărat florile, am urcat în maşină şi m-am dus la Baependi. M-am
oprit undeva aproape de biserică, amintindu-mi ce se petrecuse în acei ani şi
ce m-a adus înapoi. În timp ce intram în căsuţă, o femeie tânără a ieşit
dintr-un magazin şi mi-a spus: «Am observat că volumul dumneavoastră Maktub
este dedicat lui Nhá Chica. Sunt convinsă că ea este foarte mulţumită. Şi
nu a mai spus nimic. Dar acela a fost semnul. Îl aşteptam şi aceasta este
declaraţia publică pe care am simţit nevoia să o fac»”.
miercuri, 25 iulie 2012
Minunea care i-a schimbat viaţa lui Paulo Coelho - The Miracle that changed the Life of Paulo Coelho
(Română) Minuni se produc
încă, dar sunt cu mare greutate recunoscute oficial. Papa Benedict al XVI-lea a
autorizat recent Congregaţia pentru Cauzele Sfinţilor să publice abia acum decrete
privitoare la două miracole din secole trecute, datorate unui preot italian şi
o femeie braziliană. Vindecări inexplicabile pentru stadiul actual al ştiinţei
au fost înfăptuite de preotul Luca Passi (1780 - 1866), fondator al Congregaţiei
Surorilor Sfintei Dorotheea. O călugăriţă din această comunitate a fost vindecată
miraculos de Passi. O altă vindecare s-a datorat braziliencei Francisca de
Paula de Jesús (Nhá Chica, 1808 - 1895), care şi-a consacrat întreaga viaţă
săracilor. Ea se ruga la
Fecioara Maria şi avea obiceiul să spună: “Eu nu fac
niciodată minuni, eu mă rog la Doamna Noastră care mă ascultă şi îmi răspunde,
eu doar mă rog cu credinţă”. Scriitorul brazilian Paulo Coelho a intrat în
legătură cu Nhá Chica în 1978, minune care i-a schimbat viaţa după cum el
însuşi mărturiseşte în “Poveşti pentru părinţi, copii şi nepoţi”.
scriitorul Paulo Coelho |
Nhá Chica |
marți, 24 iulie 2012
Minune! Nu a încetat să se roage şi s-a descoperit că era nevinovat - 'I never stopped praying': Man freed after 17-years in jail for murder is freed
(Română)Americanul
LaMonte Armstrong, 62 de ani, a fost eliberat după ce a petrecut 17 ani în
închisoare, pentru o crimă pe care nu o săvârşise. Nu a încetat să se roage pe
parcursul întregii perioade de timp şi, în cele din urmă, adevărul a ieşit la
iveală în chip miraculous. Fusese condamnat în 1995 pentru uciderea Ernestinei
Compton, o fostă profesoară a sa de la North Carolina
A&T State University. După ce s-a descoperit că era nevinovat, Armstrong a
mulţumit lui Dumnezeu, adăugând că nu a încetat nicio clipă rugăciunile în
detenţie, după cum îl sfătuise mama sa. “În fiecare scrisoare îmi scria: Fiule
să nu uiţi să te rogi”, a povestit bărbatul. A ajuns să fie condamnat din cauza
unui martor mincinos, care şi-a recunoscut vina peste ani, spunând că fusese
obligat - sub ameninţarea că vina îi va reveni chiar lui - de o altă persoană
să depună mărturia falsă. Nicio amprentă şi nicio dovadă fizică nu îl
incriminează pe LaMonte Armstrong. Astfel de cazuri de redeschidere a cazului
fără solicitare personală sunt foarte rare, ceea ce dovedeşte puterea
rugăciunii insistente şi neîncetate.
LaMonte Armstrong |
luni, 23 iulie 2012
Mister: Există un cod secret al Bibliei?
sâmbătă, 21 iulie 2012
Din secretele Terrei: Versailles, minunea „regelui Soare”
(Română) Palat în stil baroc, Versailles a fost construit în localitatea omonimă
situată la 17 kilometri de Paris. Regele Ludovic al XIV-lea, „regele Soare”, a
decis să-l construiască în anul 1661, în jurul micului pavilion de vânătoare a
lui Ludovic al XIII-lea. Uriaşa clădire adăpostea circa 1.000 de curteni şi
4.000 de servitori. În 1682, ajunsese să găzduiască 20.000 de oameni. Palatul a
fost creat pe parcursul a 50 de ani de cei mai renumiţi artişti ai vremii:
arhitecţii Louis le Vau, Jules Hardouin-Mansart, decoratorul de interioare,
André Le Brun, şi designerul grădinilor, André Le Nôtre. Palatul fost
principala reşedinţă a regilor francezi şi reşedinţă guvernamentală între
1682-1789. În 1979, a
fost invadat de revoluţionari care l-au capturat pe regele Ludovic al XVI-lea
şi pe regina Maria Antoaneta. În timpul revoluţiei, mobilierul a fost vândut,
picturile duse la Luvru
şi palatul a fost abandonat. În 1837,
a fost transformat în muzeu de istorie a Franţei. În
1919, după ce în Sala Oglinzilor (construită în 1678 de „regele Soare”, la
apogeul puterii sale, pe când era exaltat de victoriile militare, pentru a-i spori
măreţia) s-a semnat Tratatul de la Versailles, ce a marcat sfârşitul Primului Război
Mondial, a fost restaurat. „Marile apartamente” regale sunt un amestec de
marmură colorată, bronz, pereţi auriţi, draperii argintii de catifea şi de
damasc, candelabre aurite, lustre de cristal, 17 oglinzi imense, mobilă şi un
tron de argint, picturi şi sculpturi. Camerele poartă denumiri de zeităţi.
Salonul Dianei a fost odinioară sală de biliard, jocul preferat al lui Ludovic
al XIV-lea, sala tronului său fiind dedicată zeului soarelui, Apollo. Ludovic
al XIV-lea a început, din 1701, să ofere audienţe în propriul dormitor, unde
erau ţinute ceremonii şi misteriose ritualuri de trezire şi culcare. În alcovul
său acoperit cu brocart auriu şi argintiu, catifea purpurie, „regele Soare” s-a
stins din viaţă după 72 de ani de domnie. În camera reginei, suveranele Franţei
au adus pe lume 19 copii (Delfini). Capela Regală decorată cu marmură albă şi
pereţi auriţi este una dintre cele mai mari construcţii interioare ale
palatului. Opera, inaugurată în 1770 pentru căsătoria lui Ludovic al XVI-lea cu
Maria Antoaneta, avea 1.000 de scaune, astăzi fiind o sală de spectacole. Grădinile
se întind pe 815 hectare
şi includ 300 de sculpturi şi fântâni spectaculoase, livadă de portocali, pădurici,
imens lac artificial (odinioară cu gondole aurite, astăzi cu bărci) şi grădină
zoologică. Într-un luminiş cu lămpi ornamentale, curtenii dansau vara.
patul regelui |
sala oglinzilor |
capela |
joi, 19 iulie 2012
Din secretele Terrei: Cea mai mare casă din SUA, copia Palatului Versailles
(Română) Multimilionarul David
Siegel (77 de ani) îşi construieşte în centrul statului Florida cea mai mare
casă din SUA. Impresionanta clădire, de 8.300 de metri pătraţi, este dotată cu
o piscină olimpică şi o pistă de patinaj. Siegel plănuieşte să se mute în noua
reşedinţă cu faţadă precum cea a celebrului Palat Versailles, din Franţa,
împreună cu soţia sa, Jackie, de 46 de ani, fost fotomodel, cei 8 copii ai săi,
5 câini, în curând, imobilul fiind în fază de finalizare. "Vila “Versailles”
se află în zona urbană
“The Reserve at Lake Butler Sound”, din Windermere, aproape de Orlando.
Magnatul s-a văzut nevoit să oprească lucrările de construcţie temporar în 2009
din cauza recesiunii economice, care a afectat compania sa, Westgate Resorts,
specializată în imobiliare.
miercuri, 18 iulie 2012
Un fruct miracol uimeşte cercetătorii - Miracle fruit baffles scientists
(Română) Oamenii de ştiinţă sunt uimiţi de o proteină naturală
care face ca alimentele care să aibă gust precum limonada dulce. Fructul
miraculos, numit Miraculin, provine din vestul Africii şi este acum disponibil
în Noua Zeelandă sub formă de tabletă. Iată ce spune profesorul Laurie Melton, director al Food Science
University din Auckland despre Miraculin: “’Practic, oamenii nu îşi dau seama ce
se întâmplă. Bănuiesc că proteina din acest fruct blochează gustul acid şi
întăreşte gustul dulce. O persoană care a testat Miraculin spune că acesta face
ca sucul de lămâie să aibă gust de plăcintă cu brânză, iar Berea Guinness să
aibă gust de lapte cu ciocolată. Numai că efectul fructului sub formă de bacă
durează doar o oră. De asemenea proteina nu este stabilă la căldură ceea ce
înseamnă că proprietăţile ei încetează dacă e gătită sau adăugată în alimente
fierbinţi. Importatorii de Miraculin din Noua Zeelandă spun că are beneficii miraculoase
pentru diabetici şi persoanele care se luptă să slăbească, dar nu rezistă să nu
consume dulciuri.
http://tvnz.co.nz/national-news/miracle-fruit-baffles-scientists-4969614
fructul Miraculin |
http://tvnz.co.nz/national-news/miracle-fruit-baffles-scientists-4969614
marți, 17 iulie 2012
Din misterele istoriei - Cine a cucerit, de fapt, pentru prima oara, Everestul
(Română) Oficial, cuplul Tenzing-Hillary a cucerit cel mai înalt vârf din
lume la 29 mai 1953 pe versantul nepalez. Neo-zeelandezul Edmund Hillary şi
şerpaşul nepalez Tenzing Norgay sunt înscrişi în istorie drept primii
cuceritori ai Everstului. Însă doi britanici i-au devansat, totuşi? La 8 iunie
1924, geologul Noel Odell a pornit spre vârful de 8.848 de metri altitudine,
descoperind primele fosile descoperite vreodată pe “acoperişul lumii”.
Britanicii Georges Mallory şi Andrew Irvine, pe care i-a însoţit, au ajuns pe
cel mai înalt vârf al planetei înainte de a muri? Dacă acest lucru se confirmă,
istoria alipinismului trebuie complet schimbată. Mallory, 38 de ani, era cel
mai bun alpinist din Anglia, înzestrat cu o
agilitate de felină şi un şarm care cucerea şi bărbaţii, şi femeile. Tovarăşul
lui de drum, Irvine, 22 de ani, era încă student
la Oxford şi un novice al
muntelui. Noi descoperiri tulburătoare relansează polemica privitoare la primii
oameni care au atins cea mai mare înălţime de pe Terra. La 1 mai 1999, în
timpul unei expediţii conduse de geologul german Jochen Hemmleb, alpinistul
Conrad Anker a descoperit, la 8.229 metri altitudine, un corp mumificat cu faţa
în jos prins în gheaţă, cu pielea albă ca marmura. Conrad crede că l-a găsit pe
Irvine, dar
după etichetele cusute pe haine s-a dovedit a fi George Leigh Mallory. Unde şi
cum au murit? Se crede că între 8.500 şi 8.534 metri altitudine, după pioletul
lui Irvine,
care a fost descoperit în 1933. În 2001, s-a găsit o mănuşă, care ar putea fi a
lui Irvine,
potrivit profilului ADN. Anker crede că cei doi au fost surprinşi de o furtună.
Între 1938-1960, versantul tibetan al Everestului a rămas neatins. Abia în 1979
China
dă autorizaţii străinilor. În acel an, unui căţărător japonez care a participat
la o expediţie chineză îi este încredinţată o confidenţă de către un alpinist
chinez, Wang Hungbao, care participase în 1975 la o ascensiune până la 8.100
metri altitudine: chinezii descoperiseră cadavrul unui alpinist, “un englez
mort”. A doua zi după discuţie, Wang moare într-o crevasă, înghiţit de o
avalanşă. Se crede că cel găsit ar fi putut să fie Irvine. În primăvara lui 2010, Jochen Hemmleb
porneşte în căutarea acestuia, convins că cei doi englezi ajunseseră pe vârf şi
au murit la întoarcere. Anker, în schimb, nu crede că au ajuns aşa departe, din
cauza echipamentului lor prea rudimentar. Chinezii susţin că au cucerit vârful
pe versantul tibetan în 1960, ba chiar că au pus acolo un bust al lui Mao, care
nu a fost găsit niciodată. O altă versiune ar fi că ei au ajuns pe Everest în
1975, au găsit cadavrul lui Irvine
şi au ascuns aparatul lui de fotografiat pentru a-şi susţine întâietatea. Până
ce nu va fi găsit trupul englezului şi aparatul lui Kodak, al cărui film e
conservat de frig, misterul nu poate fi dezlegat. Anker crede că Irvine se găsea la vest
de Mallory. Un amănunt întăreşte ipoteza că cei doi au ajuns totuşi pe Everest.
În hainele lui Mallory, foarte bine conservate, nu s-a găsit poza soţiei sale,
Ruth, pe care promisese s-o pună în vârf, când l-ar fi atins…
Mallory şi Irvine |
luni, 16 iulie 2012
Minune: Fecioara Maria a apărut într-un copac din New York -Virgin Mary appears in New York City tree
(Română) Un
copac din partea occidentală a New York-ului oferă speranţă şi ajutor în
credinţă celor care au văzut că imaginea Fecioarei Maria a apărut în chip miraculos
încrustată în scoarţa unui copac. Sute de credincioşi şi privitori vin să vadă
minunea. Poliţia a încercuit copacul care este înconjurat de buchete de flori
şi candele aprinse, în timp ce locuitorii îi studiază scoarţa. Minunea a fost
descoperiă de Mary Alnodovar, care a povestit: “Trec pe acolo de ani de zile,
dar până acum nu am văzut niciodată aşa ceva. E un miracol! Oricine vede îşi dă
seama de acest lucru”.
miercuri, 11 iulie 2012
ENCICLOPEDIA ÎNŢELEPCIUNII O carte minune – A Wonder Book
(Română) ”Enciclopedia înțelepciunii”,
o carte scrisă de Arina Avram, dezvăluie „secretele reuşitei în viaţă”, nu prin
vânzarea unor ponturi, ci printr-o introducere adecvată în pildele
înţelepciunii milenare. Proverbele lumii, adunate în 107 categorii de învăţăminte,
sintetizează experienţa de secole a oamenilor. Aşa cum veţi vedea în carte,
fiecare popor are propriile învăţături morale, dar diferenţele între o cultură
şi alta sunt aproape insesizabile. Tocmai de aceea proverbele au putut fi
sintetizate în categorii generale, ele redând aceeaşi înţelepciune practică în
limbaje diferite. . Autoarea prezintă o nouă întrebuinţare şi însemnătate
a proverbelor, sub o formă nemaiîntâlnită vreodată. Cartea ei este cel mai bun
ghid pentru orice om doreşte să reuşească şi să nu mai aibă piedici în viață, de
mare ajutor în aceste vremuri tulburi.
http://www.all.ro/carte/enciclopedia-intelepciunii.html
(English)
"Encyclopedia of wisdom", a book written by Arina Avram reveal
"the secrets of success in life", not by selling tips, but by means of the millennial parables of wisdom. The proverbs of
the world were gathered in 107 categories, summarizing the human experience in
centuries. As you can see in the book, each nation has its own moral teachings,
but the differences between one culture and another is almost imperceptible.
Therefore proverbs could be summarized in general categories, each playing the
same practical wisdom in different languages. . The author presents a new use
and meaning of proverbs, in a way never seen before ever. Her book is the best
guide for any man who wants to succeed and not have obstacles in life, a great
help in these troubled times.
«Encyclopédie de la sagesse», un livre écrit par Arina Avram révele "les secrets de la réussite dans la vie", sans usez des trucs, mais par le biais des paraboles de la sagesse millénaires. Les proverbes du monde ont été recueillies dans 107 catégories, résumant l'expérience humaine au cours des siècles. Comme vous pouvez le voir dans le livre, chaque nation a ses propres enseignements moraux, mais les différences entre une culture et l'autre est presque imperceptible. Par conséquent, les proverbes peuvent être résumées dans des catégories générales, chacun jouant la même sagesse pratique dans différentes langues. . L'auteur présente une nouvelle utilisation des proverbes, d'une manière jamais vue auparavant. Son livre est le meilleur guide pour aucun homme qui veut réussir et ne pas avoir des obstacles dans la vie, d'une grande aide dans ces temps troublés.
(Deutsch) Die "Enzyklopädie der Weisheit ", von
Arina Avram geschrieben enthüllt "die Geheimnisse des Erfolgs im
Leben", nicht nur durch die Abgabe von Tipps, sondern auch durch eine
angemessene Einleitung in die Sprichwörter der tausendjärigen Weisheit. Die
Sprichwörter der Welt die in 107 Kategorien gesammelt wurden, fassen die
menschliche Erfahrung unter den Jahrhunderten zusammen. Wenn Sie in das Buch
hineinschauen, erfahren Sie dass jede Nation ihre eigenen moralischen Lehren
hat, aber die Unterschiede der Kulturen zueinander fast unmerklich sind. Deshalb,
die Sprichwörter könnten in allgemeinen Kategorien zusammengefasst werden,
indem sie dieselben praktischen Weisheit auf verschiedenen Sprachen
wiedergeben. Der Autor präsentiert eine neue Verwendung und Bedeutung von
Sprichwörtern, in einer nie zufor gesehenen Weise. Ihr Buch ist der beste
Führer für jeden Mensch, um erfolgreich zu sein und Hindernisse im Leben nie
mehr zu haben, eine große Hilfe in diesen schwierigen Zeiten.
(Svenska) „Vishets Encyklopedin” skriven av Arina Avram avslöjar "framgångshemligheterna i livet", inte bara genom rådgivning, men också genom en lämplig introduktion till ordspråk av den tusenåriga visheten. Den ordspråken av världen samlades i 107 kategorier och sammanfattar den mänskliga erfarenheten under århundraden. Om du tittar i den boken får du veta att varje nation har sin egna moraliska läror, men skillnaderna mellan kulturer är nästan omärkligt med varandra. Därför kunde ordspråken delas in i allmänna kategorier genom att presentera samma praktiska visheten på olika språk. Författaren presenterar en ny användning och betydelse av ordspråk, på ett sätt som aldrig setts förut. Hennes bok är den bästa guiden för folk för att ha framgång i livet och för att klara av svårigheter‚ en stor hjälp i dessa svåra tider.
marți, 10 iulie 2012
Miracol : a fost regăsit primul ghid de călătorie din istorie – Miracle: The first Travel Guide in History was found
(English) O adevărată minune ! La aproape un an fix de când a fost furat din Catedrala Sfântul Icob din Copostela (Santiago de Compostela), manuscrisul Codex
Calixtinus, o bijuterie a patrimoniului cultural din Spania, a fost găsit recent în proprietatea unui electrician,
fost angajat al catedralei pe parcursul a 25 de ani, la numai 5 kilometri de celebra cetate. Codex
Calixtinus, din secolul XII (datat în jurul anului 1140), este
considerat primul ghid de călătorie din istorie, descriind drumul spre
Compostela cu lux de informaţii, şi are o valoare inestimabilă. Electricianul suspectat de furt a fost
arestat. Codex Calixtinus sau Cartea Sfântului Iacob, a fost descoperit miraculos într-un garaj din apropierea Catedralei. Pentru a da
mai mult credit operei lor, autorii săi au compus o epistolă fictivă, zisă
« apocrifă », despre care se spunea că era semnată de papa Calixt al
II-lea, dar acesta era deja mort la vremea aceea (născut în 1060, ales papă în
1119, mort în 1124). Volumul, consacrat gloriei Sfântului Iacob, a primit
denumirea de Codex Calixtinus.
Catedrala Santiago de Compostela |
Abonați-vă la:
Postări (Atom)