(Română) Se crede că primele descrieri ale simpaticului căluţ de Dala datează din 1623. În perioadele lungi în care bărbaţii lucrau în păduri, departe de familie, seara, sculptau jucării pentru copii, care reproduceau diverse animale.
Principala sculptură care a supravieţuit anilor a fost calul de Dala, deoarece calul era un animal
puternic de mare ajutor pentru om. O legendă plasează însă originea căluţului în în 1716, în timpul domniei regelui Carol al XII-a al Suediei, când a fost o iarnă cumplită. Numeroşi soldaţi erau cantonaţi în fermele din regiunea Mora, suferind de foame şi de frig. Într-o zi, unui soldat i-a venit ideea să sculpteze un cal dintr-o bucată de pin. L-a vopsit în culoarea roşie, fiindcă era singura culoare disponibilă în epocă, folosind cupru de la mina din Falun. L-a decorat cu motive florale numite Kurbit. L-a oferit copiilor gazdei, care i-a dat în schimb un castron cu supă. A mai făcut unul şi a mai primit o porţie de supă. Alţi soldaţi au auzit povestea şi au făcut şi ei căluţi pentru care primeau hrană. Tradiţia s-a păstrat şi frumoşii căluţi au continuat să fie sculptaţi de săteni în lungile şi grelele ierni suedeze. Satul Nusnäs din provincia Dalarna ( Dalecarlia) este considerat fondator al acestei tradiţii. Arta sculptării căluţului a înflorit în secolul XIX, când a devenit un produs foarte căutat în schimburile comerciale. Peste 250.000 de căluţi sunt produşi anual. Căluţul de Dala a cucerit notorietatea internaţională la expoziţia internaţională din New York în 1939. Cel mai mare cal de Dala din lume se află în localitatea Aevsta din Suedia şi are o înălţime de 13 metri şi a fost ridicat în anul 1989.
Cel mai mare cal de Dala din lume din localitatea Avesta
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Adăugaţi un comentariu/Add a comment